Trei zile pe Bega

     Am ajuns pentru prima dată și în Timișoara pe 4 martie 2021, la un an după ce a fost confirmat oficial primul caz de coronavirus. Drumul până aici l-am parcurs cu trenul printre multe localități, sate și orașe unde te poți bucura și pe stânga și pe dreapta de peisaje plăcute sau mai puțin plăcute ale țării noastre.

    M-am cazat la hotelul Continental în centrul orașului, un hotel liniștit, plăcut, unde de pe la etajul 7 am avut și o priveliște frumoasă asupra unei părți a orașului. Seara am ieșit puțin prin oraș în Piața Victoriei am făcut câteva poze Catedralei Mitropolitane și câtorva clădiri de acolo. Catedrala este fără îndoială una din cele mai impunătoare clădiri din Timișoara. Arhitectura îmbină stilul bizantin cu cel moldovenesc și a fost sfințită în octombrie 1946 în prezența regelui Mihai. Tot în centru se află și Castelul Huniade, cea mai veche clădire din Timișoara, acesta fiind construit de către Ioan de Hunedoara între 1443-1447. Cam toate clădirile care ar fi putut fi vizitate erau închise deoarece Timișoara se afla în scenariul roșu astfel că am reușit să intru în puține locuri și tot ce am văzut am văzut în mare parte de afară. 

   A doua zi am început călătoria la pas prin oraș scopul fiind să ajung la Biserica Millenium, cea mai mare biserică romano-catolică din oraș, stilul acesteia fiind o îmbinare între neo-romanic și neo-gotic. Se numește Millenium deoarece are legătură cu comemorarea unui mileniu de la așezarea maghiarilor în aceste locuri. Până acolo străzile au vrut cu tot dinadinsul să mă oprească la fiecare pas. Astfel am dat peste Podul Decebal, Palatul Neptun, Palatul Franz Anheuer sau Sinagoga din Fabric. Toate clădiri arhitecturale deosebite, unele în stare mai bună, altele în stare avansată de degradare.

    În Timișoara este un amestec de istorie și clădirile au fost făcute pe diferite stiluri ca: baroc, eclectic, seccesion vienez şi maghiar, neoromantic, neogotic, neoclasic însă stilul care predomină este cel baroc vienez, completat de stilurile neo-bizantin și Art-Nouveau. De altfel Timișoara se mai numește și Mica Vienă.  

   Am încheiat plimbarea prin cartierul Fabric după ce am savurat o casoletă de căpșuni între Piața Badea Cârțan și Turnul de apă Fabric și am schimbat busola din nou pe direcția centru.

    Astfel am trecut pe lângă bastionul Maria Theresia, monument în stil baroc aici fiind cea mai mare bucată de zid păstrată din vechea cetate a Timișoarei. 

  Străzile pline de istorie m-au dus în Piața Unirii, cea mai veche piață din Timișoara. Aici am găsit Domul Romano-catolic, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Reședința episcopului ortodox sârb și alte clădiri impozante pline de istorie aflate pe toate cele 4 laturi ale pieței.

 Am oprit pentru alimentarea de prânz la August Pasta Bar, unde am încercat o porție de pui fericit cu legume la grătar care s-au dovedit extrem de gustoase. Cum se făcuse cam răcoare am făcut o incursiune scurtă până la hotel unde mi-am luat ceva mai gros pe mine și am revenit în piața Victoriei cu gândul să intru în Catedrala Mitropolitană și am reușit să o găsim deschisă, locație unde am făcut câteva instantanee pentru cei interesați.

   De aici am mai făcut câteva incursiuni la Biserica Înălțarea Sfintei Cruci Piaristă, unde am fost intrigat de două inscripții în podea la intrare cu doi ani diferiți(1788 și 1908), astfel că am căutat ceva informații despre ea și am aflat că Biserica Învăţătorilor Catolici a fost construită între anii 1908 şi 1909 de către călugării piarişti, veniţi în Timişoara în anul 1788, pe locul unei vechi biserici franciscane de secol XVIII, care se afla într-o stare avansată de degradare. Este ridicată în stil eclectic şi secession și se remarcă prin elementele neobizantine, precum şi elementele ornamentale tradiţionale maghiare dar păstrându-se şi unele elemente baroce din vechea biserică franciscană. 

   Am ajuns și în cartierul Iosefin am trecut pe lângă Biserica Nașterii Maicii Domnului și apoi din greșeală am dat peste o altă comoară. Nu știu dacă știați dar în Timișoara este și Notre Dame, Biserica Notre Dame de Timișoara care se află pe str. General Dragalina, a fost construită la sfârșitul secolului XIX-lea prin combinarea stilului neoromanic cu două turnuri neogotice. Aceasta s-a mai numit și Biserica Școlii de fete a Surorilor Notre Dame devenind la un moment dat un adevărat complex de învățământ neîncăpător. Undeva prin anul 1948 regimul comunist a naționalizat complexul de clădiri care aparțineau școlii, astfel că la acel moment cele aproape 400 de surori și-au încetat activitatea și se pare că multe dintre ele au fost arestate și închise de regimul comunist.

   Parcul Rozelor a fost primul pe listă în ultima zi la Timișoara, urmat de plimbarea pe promenada Begăi cu ieșire aproape de gara, la Podul Ștefan cel Mare. Chiar dacă o mare parte din oraș era în șantiere și reconstrucție, am remarcat la fiecare pas că spațiul verde și toate străzile pe unde am ajuns sunt curate și bine întreținute. Dacă noului primar o să-i iasă și planul cu acel fond pentru reabilitarea anuală a 50 de clădiri istorice, cred că peste 4 ani, Timișoara va fi una din bijuteriile României. 

  Am încheiat seara cu o ieșire la un ceai în Piața Unirii, cu Iosif, Alina și Stephan(băiatul lor), timișoreni de origine, prieteni pe care ni-i făcusem în aventura de la Cătunele Cernei. În timpul poveștilor noastre am aflat, din păcate pentru timișoreni, că Timișoara intră din nou în carantină. Am plecat pe seară din nou spre biserica Millenium să vedem cum arată pe timp de noapte frumos luminată.

   Pandemia nu dă semne de slăbiciune și pe fețele oamenilor era din nou îngrijorare căci afacerile mici sunt puse în genunchi. În ziua următoare vom pleca din Timișoara cu gândul că se vor duce toate aceste vremuri care ne țin sub presiune iar mai jos mai las câteva imagini cu un oraș frumos unde dacă aveți timp și drum e bine să îl vizitați.       

  Aventura de trei zile în orașul de pe Bega în an de pandemie, la început de martie 2021 a costat 1000 de lei de persoană, asta însemnând: transport cu tren, cazare hotel cu mic dejun, restul meselor prin oraș și alte cheltuieli legate de un sejur liniștit de unde să pleci relaxat și cu amintiri frumoase.

  Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!