Iată că am ajuns și la prima călătorie externă după pandemia care ne-a schimbat obiceiurile și aleasă a fost Valencia. Am ajuns după un zbor de trei ore jumătate cu plecare dimineața la prima oră din București. După aterizare și transport spre hotel cu linia 150, am făcut cazarea și deși ora de checkin era 14°° cei de la Eurostars Rey Don Jaime au avut camera pregătită și nu am mai așteptat încă 3 ore prin recepție. După dușul în cameră și aranjare bagaje am luat străzile la picior cu destinația plajă și am avut prima incursiune scurtă prin cartierul Cabanyal aflat în zona imediată a plajei Las Arenas.
A doua zi am început maratonul și având hotelul în imediata apropriere a Grădinilor Turia, am intrat în ele și am luat-o la pas spre Bioparc unde am ajuns după aproape 9 km parcurși prin imensul parc amenajat pe fosta albie a râului Turia. Parcul Turia a fost inaugurat în anul 1986 și s-a creat un areal populat de foarte multe plante, iazuri, terenuri de sport, pini, palmieri, portocali, baobabi, trandafiri și alte zeci de plante. Grădinile Turia sunt împărțite în 18 zone, toate delimitate de 18 poduri, iar parcul unește obiective turistice importante ale orașului. Parcul era plin de localnici care se relaxau sau făceau sport și turiști care la fel ca și mine luau instantanee ca și amintiri.
Bioparc Valencia este o grădină zoologică unică, iar ca vizitator ești înconjurat de o interesantă așezare a habitatelor naturale care îți sunt prezentate. Animalele cu vegetația și peisajul oferit te lasă să descoperi complexitatea ecosistemelor naturale care îți sunt prezentate și au dispărut din concept barierele și cuștile specifice grădinilor zoologice dar au apărut iazurile, râurile, pâraiele și roci care fac ca vizitatorul să se scufunde în habitatul animalelor și nu invers iar conceptul se numește Zooimersion. Speciile sunt separate prin bariere uneori invizibile dar vizual ai acces la tot și siguranța este primordială și pentru vizitatori și pentru animalele care coexistă în interior. Este construit pe o suprafață de 10 hectare și este deținut de Consiliul Municipal Valencia, s-a deschis în anul 2008 și deține un număr de 4000 de animale și câteva restaurante și terase cu vedere spre faună, unde poți lua masa sau un fresh însoțit de o cafea. Am colindat prin parc vreo 3 ore încercând să prind cât mai multe poze frumoase. Printre altele am aflat că, Kibo este cel mai bătrân elefant din Bioparc, s-a născut în 1977 în captivitate, la grădina zoologică din Hanovra și acesta deține doar un singur colț. De altfel am citit într-un articol recent că în Africa cam 98% din femele de elefant nu mai au colți de fildeș ceea ce face ca și urmașii să fie la fel. Colţii sunt importanţi pentru aceste animale fiind folosiţi pentru a săpa după mâncare şi apă, pentru autopărare şi pentru ritualuri de reproducere, iar dispariția colților face ca un elefant sa fie efectiv schilodit, afectând specia grav pe termen lung.
Am încheiat turul de Bioparc cu o gustare la unul din restaurante și apoi am luat la pas iar străzile având ca obiectiv Catedrala din Valencia și turnul Miguelete. Colindând pe străzile Valenciei am trecut pe lângă Congregación Madres Desamparados y San José Montaña, care era închisă dar avea o arhitectură superbă pentru poză și apoi am ajuns și la Torres de Quart, poarta turn în stil gotic construită în anul 1400 și care făcea parte din zidul medieval de apărare al cetății Valenciene. Cealaltă poartă fortificată rămasă în picioare din zidul medieval este Torres de Serranos.
La El Miguelete recunosc că sus, după ce am urcat, eram destul de șifonat și a fost bine că semaforul roșu de sus a stat pe roșu cât să reușesc să îmi revin. Eram șifonat și de la greșeala de a începe o vacanță cu pereche de adidași noi care și-au făcut de cap serios cu picioarele mele și de la faptul că urcarea în turn nu a fost deloc ușoară, genunchiul stâng având grijă să îmi aducă aminte că e suferind. Am avut o priveliște foarte frumoasă asupra Valenciei de sus din turn iar coborârea nu a mai fost atât de grea după odihnă. La coborâre am făcut câțiva pași și prin catedrală și am extras și de aici poze pentru voi iar finalul zilei s-a încheiat cu pași prin Piața Virgen și pe străzile cartierului Carmen în drum spre hotel pe superba Avinguda del Regne de Valencia.
Telefonul mi-a comunicat că 24 de km a fost suma totală a pașilor mei în ziua acesta plină. În următoarea zi am vrut să fiu puțin mai cuminte și ploaia de dimineață care a ținut până la ora 11 mi-a dat timpul necesar să mai dorm puțin, recuperarea fiind foarte bună pentru ce urma în zilele următoare. Am ajuns la Estacio del Nord și la Arena de tauri, încă folosită pentru coride, urmând apoi drumul spre Placa de l' Ayuntamento și clădirea primăriei, sediu al guvernului local și totodată și sediul al Muzeului Istoric Municipal din Valencia. Străzile erau pline de oameni relaxați, mulți localnici ieșiți la plimbare și de asemenea turiști veniți să vadă minunile orașului.
Am reușit să ajung și la Mercado Central, care la exterior era înconjurată de un mare șantier pe toate părțile, unde se lucra intens pentru amenajarea zonei, iar la interior standurile pline de culoare te făceau să te oprești la fiecare. Construcția a fost finalizată în 1928 de către arhitectul valencian Enrique Viedma Vidal.
Piața Centrală din Valencia este una dintre cele mai mari din Europa, acoperă peste 8.000 de metri pătrați, cu un stil Art Nouveau predominant valencian. Acoperișul său este neobișnuit și cuprinde cupole originale și secțiuni înclinate la diferite înălțimi. Frumusețea clădirii se remarcă mai ales datorită luminii care intră prin acoperiș în diferite puncte și prin panourile ferestrelor colorate.
Stilul combină un aspect modern Art Nouveau valencian, dar reflectă unele dintre influențele arhitecturale ale clădirilor din apropiere, cum ar fi stilul gotic valencian Lonja de la Seda clădire pe care am găsit-o deschisa în penultima zi la plimbarea prin oraș după mici suveniruri.
Ce am remarcat în Valencia este faptul că orașul este extrem de prietenos cu bicicliștii iar asta era transpus în piste care nu lipseau de pe nici o stradă pe unde am fost, toate fiind extrem de bine construite iar pe străzile unde nu existau astfel de piste, erau șantiere deschise pentru a fi construite și acolo. La capitolul transport în comun, biletul simplu era 1,5 euro iar pe lângă el mai existau o multitudine de combinații de carduri și bonocarduri care sa te ajute în planurile tale. Plata se făcea la șofer, mijloacele de transport în comun erau foarte curate și ecologice și aveau întarzaieri de maxim 2 minute iar ca și confort al călătoriei vă pot spune că de fiecare dată când am mers cu ele nu am văzut mai mult de 12-14 persoane în picioare. În anumite zone autobuzele aveau bandă special amenajată. De altfel ce am mai observat este faptul că orice loc vizitat, orice biserică, restaurant sau stații de autobuz și autobuze au afișate acel cod QR scanabil care îți oferă toate informațiile despre locație, meniuri, trasee, istoric clădire sau orice altceva care are legătură cu respectiva locație.
După maratonul primei zile cu cei 24 de kilometri parcurși, am combinat în alt mod programul și în fiecare zi după amiaza, undeva după ora 15:30 mergeam la plajă. Înainte de ora de mai sus era efectiv nebunie curată sa faci plajă căci soarele ardea într-un mod terifiant iar în zonă caldura cu umiditatea extremă dădea un disconfort termic destul de ridicat dar soarele ardea bine de tot până după ora 20. Legat de plajele Valenciei vă pot spune că aceasta are mai multe plaje, și anume cele de la nord de port, Las Arenas, Malvarrosa și Patacona, a doua și ultima fiind cele încercate de mine și apoi mai sunt plajele de la sud de port, Pinedo, L'Arbre del Fie, El Saler, El Garrofera, La Devesa și Perellonet. Plajele din nord sunt mai aglomerate dar nu am avut ocazia să mă simt deranjat de vecini sau să nu poți respira de oameni, iar cele din sud sunt mai sălbatice și aproximativ toate au câte o zonă destinată nudiștilor. La toate se poate ajunge cu transportul în comun sau cu mașina personală și la fel majoritea sunt marcate cu steag albastru, semnul care le certifică calitatea. În zilele mele de plaja răspunzător pentru câte o mică gustare sau un cocktail delicios a fost La Mas Bonita, chiringuito de pe plaja Patacona. Un șezlong costa 6 euro pe plajă iar restul prețurilor la băuturi sau mâncare erau accesibile. Tot legat de plajă, am observat ceva inedit, ceva ce nu am mai observat pe niciunde, anume faptul că pe faleza plajei Malvarrosa erau seara la apus și imediat după apus, foarte mulți localnici care efectiv luau masa pe faleză, la măsuțe proprii pe care aveau mâncarea gătită de acasă și băuturile aferente. A fost unul din cele mai frumoase lucruri văzute de mine prin lume. Oameni simplii, relaxați, familie de 4-6 persoane sau cupluri de bătrâni liniștiți care își savurau micile gustări privind trecătorii de pe faleză. Tot pe plaja din Malvarrosa am mâncat cel mai bun porumb copt din viața mea și nu, nu era făcut de vreun român, era făcut de un cuplu de spanioli, copt la cărbune și pus apoi în frunza proprie și asezonat bine cu sare. Porumbul era luat de pe tarla, avea gustul copilăriei, nu era din cel dulce cumpărat din market, care a devenit bază pentru toți comercianții de porumb. Așa bun era că nu am făcut poze cu el la cât de repede l-am savurat.
 |
| Familie ia masa pe faleză |
Nu poți ajunge în Valencia și să nu vizitezi celălalt oraș din oraș, adică Orașul Artelor și Științei. Pentru vizita lui clar ai nevoie de două zile iar eu i-am rezervat o singură zi, din el fiind interesat sa merg la Oceanograf și Delfinariu. Aproape o zi întreagă am bătut aleile întregului complex și ziua respectivă nici timp de plajă nu am mai avut. L’Oceanografic este un parc mixt care are acvarii si incinte atât la interior cât si la exterior și este împărțit în mai multe habitate: oceane, Antarctica, Marea Rosie, delfinariu, zona Arctica, Mediterana, zonele temperate si tropicale, insule, zonele umede.
Oceanograful din Valencia este cel mai mare complex de acest fel din Europa și al treilea ca marime din lume. Este și singurul din Europa care găzduiește o balena beluga. Efectiv nu poți să te plictisești plimbându-te printre pereții de sticlă din spatele cărora te privesc o mulțime de vietăți marine, pești, rechini, caracatițe, lei de mare, pinguini sau la suprafață unde poți vedea crocodili, broaște țestoase, păsări și alte vietăți. La delfinariu sunt și show-urile cu delfini foarte frumoase și spectaculoase și am și avut parte de unul. Și aici felul cum totul a fost construit face să te integrezi foarte bine în habitatele respective la fel ca la Bioparc. Nu lipsesc restaurantele cu vedere la vietăți și tot aici este și un restaurant subacvatic cu pereți de sticlă unde stai la masă și prin geam te privesc peștii cum savurezi un pește.
Ziua dedicată micilor suveniruri am reușit pe lângă zecile de străduțe pe unde am intrat, să mai vizitez și două obiective care erau pe listă. Am ajuns prima dată la cea supranumită Capela Sixitină a Valenciei, Biserica San Nicolas de Bari y San Pedro Martir.
Picturile din interior sunt năucitor de frumoase și este o perfectă armonie între stilul gotic cu care a decorat-o familia Borjia și decorațiuni baroce adăugate la o renovare din secolul 17.
Bisericii i-au fost puse în valoare superbele picturi după renovarea care s-a terminat în 2016, renovare făcută de fundația deținătoarei lanțului de supermarketuri Mercadona, Hortensia Herrero iar numele de Capela sixitină vine de la faptul că la restaurarea bisericii a participat Gianluigi Colalucci, cel care a restaurat și Capela Sixitină a lui Michelangelo și care nu a mai putut veni la conferința de presă la finalul restaurării dar a trimis un mesaj pe WatsApp la finalul căruia a scris "Trăiască Capela Sixitină a Valenciei".
Aveți instantaneele mai jos și dacă ajungeți aici treceți asta cap de listă.
De aici am plecat spre Lonja de la Seda. Clădirea construită între 1482 și 1533, este compusă din trei părți: Sala principală(Sala contractelor), este un spațiu mare, decorat generos, susținut de coloane superbe răsucite. Acesta a fost centrul financiar din La Lonja, unde negustorii încheiau contracte apoi aripa laterală este numită Pavilionul consulatului și acesta a fost sediul Tribunal del Mar - primul tribunal pentru comercianți marini care s-a format vreodată în Spania. Aceste camere au încă mobilierul original iar a treia parte a structurii este Turnul central din La Lonja. La clădire se mai adaugă și curtea interioară denumită Orange Garden care chiar era plină de portocali cu fructe în ei. Bonus la ieșirea de aici am intrat peste stradă în Basilica del Sagrado Corazon de Jesus unde am luat câteva poze și am avut un răgaz de câteva minute în liniște.
Ultimei zile pline i-am acordat o oră de plimbare prin port, urmată de restul zilei la plajă.
De fiecare dată în orice loc am fost îmi pun pe listă cel puțin un oraș sau localitate alăturată față de cea de bază și de data asta îmi luasem în calcul sa ajung în Denia dar de data asta nu mi-a ieșit. Multe din informațiile care mi-au fost necesare le-am luat de pe
Valenciana.ro , un site bine organizat al unei localnice de origine română.
De altfel odată cu Valencia strict turistic, am atins un număr de 21 de orașe și localități vizitate în Spania (incluzând și Tenerife) și un număr de 48 de orașe și localități de pe glob incluzând aici și pe cele din România. Strict din punctul meu de vedere, Spania este țara care face cel mai bun turism și îmbină perfect istoria cu modernitatea livrând turistului calitate. Vechile arhitecturi și vestigii istorice sunt recondiționate și nimic nu se lasă la voia întâmplării, orice loc are o poveste în spate și persoane pregătite să expună povestea.
Pentru cei care sunteți interesați și puteți ajunge aici, cheltuielile totale ale acestui sejur au fost de 1725€ împărțite la doi. 534€ au costat biletele de avion, 530€ a costat cazarea la hotel cu mic dejun inclus, 661€ cheltuieli zilnice pe bilete intrare la obiective vizitate, restaurante, transport în comun, seară de seară aprovizionare cu cele mai delicioase fructe proaspete și mici suveniruri. Vă mai las o serie de poze care să vă clătească retina până la viitoarea mea călătorie.
Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!
Comentarii
Trimiteți un comentariu