O călătorie, două anotimpuri

Cum pandemia nu dădea semne de slăbiciune, concediul sfârșitului de an m-a prins fără nici o idee, așa că din scurt am ales sa fug până la Mangalia pe final de an urmând că mai apoi să las marea și să calc și pe zăpada muntelui încă trei zile. Și uite așa am ajuns la Mangalia pe 27 ale lui noiembrie fiind ferm convins că o să simt din plin în oase frigul mării. Nu a fost așa. Au fost doua zile cu peste 10 grade.

În ziua când am ajuns după o călătorie cu trenul printre câmpuri pline de brumă și de ceața Medgidiei, am ieșit pe faleză și pe lângă o mare incredibil de albastră, am fugit sa iau prânzul la Calatis unde am mâncat o ciorbă de fasole delicioasă și apoi am plecat la o plimbare pe malul mării până la Saturn. Am fost deturnat de la traseu de niște lebede extrem de prietenoase care erau fericite că le bag în seamă, dar fericirea lor a fost la gândul că poate am ceva de mâncare. Am oprit la o cafea și la o clatita la Puiu's Cherhana care surprinzător era deschis și în interior câteva bugetare (după discuțiile lor) își sărbătoreau o zi de naștere.

Am încheiat plimbarea și am ieșit din Stațiunea Saturn prin oraș la pas, m-am retras la hotel iar seara am încheiat pe opulență la o quesadilla delicioasă la Maha. A doua zi am ales o plimbare către farul Mangalia unde niște căței și pisici mi-au oferit cele mai frumoase poze iar eu le-am spus că revin a doua zi cu haleală. Am ajuns la portul turistic unde am făcut o incursiune printre ambarcațiuni și am luat prânzul la Full Taste Burgers, unde un burger clasic mi-a alunecat pe gât cu o mare repeziciune, acompaniat de un Pepsi. După masa copioasa am fugit la Geamia Esmahan Sultan cel mai vechi lăcaș de cult musulman din Romania, unde un băiat aflat la rugăciune mi-a dat câteva detalii despre ea. Astfel am aflat că a fost construită în anul 1575 de Esmehan Sultan, fiica sultanului Selim al II-lea.

La construcția ei au fost folosite pietre din zidurile cetății Callatis.La intrarea în interior, Moscheea Esmahan Sultan este prevăzută cu stâlpi de susținere din stejar. Pe peretele opus intrării în geamie se regăsește amvonul, un loc de rugaciune amenajat sub forma unui balcon cu trepte de unde imamul, preotul musulman, predică în zilele de vineri si în zilele de sărbătoare. Interiorul lăcașului de cult nu are picturi murale sau alte obiecte decorative. Tavanul decorat cu lemn reprezinta o lucrare plină de frumusețe și deși pare Steaua lui David, cel din interior mi-a spus că nu este așa. Spațiile de rugaciune destinate femeilor sunt delimitate de restul sălii prin balustrade joase din lemn. Geamia este neîncăpătoare în zilele lor de sărbătoare iar în Mangalia din spusele lui mai sunt 800 familii musulmane.

Am ieșit de la geamie și am mers către Muzeul de Arheologie Callatis, înființat în anul 1959, muzeu care găzduiește un număr impresionant de piese antice din vechiul Callatis. Artefactele din frumoasa locație a muzeului constau în: unelte din silex, toporașe, pahare, cești din lut ars, podoabe și idoli din lut sau os, vase din bronz, amfore monezi și podoabe din aur sau argint. Zona Callatis poartă amprenta mai multor perioade, începând cu perioada doriană când se pare că a fost întemeiată Callatis, colonie doriană, apoi trece prin perioada grecească și eleniană, perioada romană și apoi epoca romano-bizantină cu amprenta finală a creștinismului. Cetatea Callatis a fost refăcută cu ocazia marilor eforturi de reconstrucție urbanistică din timpul lui Dioclețian dar numele vechiului oraș s-a pierdut odată cu ultimele clipiri de viață ale cetății iar primele mențiuni despre o nouă denumire apar în sec XIII într-o hartă din Pisa unde numele este înlocuit cu Pangalia, urmând ca numele de Mangalia sa fie folosit prima data la sfârșitul sec XVI.

Am furat câteva instanee din interior să vă puteți bucura de ele.

Nu am uitat de animalele de pe faleză din zona unde se ținea festivalul Callatis așa că am revenit la ele cu ce le-am promis și nu am uitat nici de câteva imagini cu ambarcațiunile din portul turistic.

Am lăsat în spate Mangalia cu marea ei plină de culorile amestecate ale sfârșitului de toamnă și am luat drumul muntelui pentru încă 3 zile la Brașov. Am găsit o cazare la hotel Gott unde pentru 450 de lei pe un sejur de 3 zile și 2 nopți, am primit un mic dejun chiar fabulos și bogat așa cum spune booking.

Prima zi am ieșit la o plimbare liniștită prin oraș și am constatat că în centru în Piața Sfatului era o expoziție organizată în fața Muzeului Județean de Istorie ceva în colaborare cu Asociația Inginerilor Feroviari din Romania legat de trenuri vechi.

Am plecat apoi la cele două turnuri de referință, Turnul Alb și Turnul Negru.

Turnul Negru este unul din cele patru turnuri de observație ale cetății Brașovului și a fost construit ca o fortificație independentă amplasată în afara zidurilor cetății.
Turnul alb a fost construit după unele surse în 1494 iar altele spun că în 1460. Are o formă semicirculară și este prevăzut pe toate părțile cu guri de tragere și turnare a smoalei. Din anul 1678 rămâne în grija arămarilor, pentru întreținere și apărare. Aici la turnuri ai una din cele mai bune priveliști asupra centrului vechi așa cum vedeți în câteva imagini mai jos.

Orașul este unul din cele mai frumoase din țară dar deocamdată rămâne unul dintre cele mai poluate. A doua zi am urcat pe Tâmpa, locul unde mereu găsești un alt unghi de unde sa scoți câte o minunăție de poză iar la coborâre nu am uitat de Strada Sforii, care are o lățime între 1.11 si 1.35 metri și este unul dintre obiectivele turistice importante ale orașului, iar strada se spune că este una dintre cele mai înguste străzi de pe continent.

Cele trei zile dedicate Brașovului nu se puteau încheia fără o trecere pe la Biserica Neagra aflată la 10 minute de hotelul unde am fost cazat. Biserica este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică de pe teritoriul țării.

Oricât te grăbești să pleci arhitectura acestor clădiri și culorile lor te fac să mai scoți telefonul și să mai încerci ceva instantanee pe fiecare străduță așa că vă mai pun aici pe final câteva din cele câteva sute luate și vă invit să vă faceți timp pentru străzile acestui oraș atât de frumos.