Cătunele Cernei și stropii Vânturătoarei

    Am văzut reportajul prima dată acum doi ani și mi-am pus pe listă să ajung măcar odată aici. Astăzi în anul 2020 în luna august în vremuri de pandemie am găsit momentul să ajung și aici.


 
     La aproximativ 20 de km de Băile Herculane undeva pe stânga se găsește cărarea care duce la cele patru scări care au o lungime de aproximativ 100 m și sunt prinse pe un perete vertical de calcar. Așa cum am povestit în postările anterioare am fost cazat în Orșova iar aici la cătune am ajuns prin intermediul agenției locale de turism viziteazabaileherculane.ro de unde am luat la pachet vizita la cătune și un traseu la cascada Vânturătoarea. Prin frumoasele peisaje am fost un grup de 10 persoane și am fost însoțiți de directorul agenției, Alin Sandu și de colegul lui Ionuț. Pe parcursul primei zile am făcut cam 14 km de traseu montan ajungând până la 1000 m altitudine.
  






    
      Am început urcarea undeva la 9.30 și am ajuns jos pe alt traseu pe la 20.30 iar peisajele sunt ceva de vis și instantaneele luate pe timpul traseului spun mai multe decât pot eu exprima. Am trecut prin cătunele Ineleț, Cracu Mare, Prisăcina și Dobraia. Puținii oameni întâlniți au o căldură aparte și un psihic de invidiat având în vedere ce greutăți au avut de-a lungul vieții.







   
      Sătenii din aceste cătune în special Scărișoara și Ineleț și-au cărat multe din materialele din gospodărie pe acele scări și încă fac asta și în ziua de azi. De-a lungul traseului am găsit sute de pruni de vară, corcoduși, aluni, cireși, meri, peri, tarlale întinse de porumb și multă fâneață, semn că puținii oameni de aici au mereu câte ceva de trebăluit. Cu atâta culoare pe traseu am încercat să îmi imaginez cum arată acolo primăvara când e totul înflorit sau toamna pe ruginiu, iar asta mă face să iau în calcul să ajung și în alt anotimp.









  

   
     Undeva pe traseu am întâlnit doi localnici care își aduseseră butiile pentru prune pe o targă improvizată cărată de un cal, la un izvor din mijlocul pădurii, ca să le umple cu apă, astfel ca doagele să se umfle și lege între ele, că tocmai venea sezonul de cules prune. 
 






    In perioada prânzului am ajuns în Prisăcina la casa lui Nea Nistor, fost pădurar în zonă 40 de ani. El ne-a povestit că a ajuns acolo de peste munți i-a plăcut de actuala soție, s-au căsătorit și a rămas definitiv în zonă. Doi copii au avut, amândoi au făcut studii și băiatul a revenit și a transformat mica casă într-un fel de pensiune pentru cei care doresc câteva zile de izolare. Undeva în grădină are și loc de campat pentru cei cu cortul iar mai jos la poalele terenului său în buza pădurii are o moară pe pietre despre care spune că nu știe cât e de veche că el a găsit-o de când a venit de tânăr. La Nea Nistor am servit și masa și bucatele au fost delicioase dar gândul mi-a rămas la smântâna aia grasă de la vacile lui








                                              

     Am plecat de la Nea Nistor spre Dobraia unde am trecut pe lângă școală și am aflat de la ghidul nostru că acolo mai sunt trei copii și pentru ei vine o învățătoare de undeva din oraș pentru a face cursuri  cu ei și uneori locuiește în școală până vinerea. Cătunele Dobraia și Prisăcina sunt puțin mai avantajate că până la ele se poate ajunge cu mașină tip 4x4 dar în condiții extreme.














    Deși traseul a fost lung cu urcușuri și coborâșuri, pe întreg parcursul zilei, am ajuns cu bine jos în Herculane iar a doua zi eram fresh pentru a merge spre cascada Vânturătoarea, una din cascadele spectaculoase din țară cu o cădere a apei de 40 m de stropi fini. Traseul pănă la ea a fost unul mediu dar solicitant însă și de data asta cei doi ghizi, Alin și Ionuț au păstrat grupul compact și motivat pe tot drumul până sus la cascadă. Agenția viziteazăbăileherculane.ro este în creștere în zonă și împreună cu alți întreprinzători locali încearcă să revigoreze zona lăsată în paragină după anii 90. Pot să o amintesc aici și pe Oana Chirilă care prin Herculane Project a reușit să adune oameni din diferite domenii și au strâns sume importante pentru renovarea Băilor Herculane și a clădirilor de patrimoniu de o valoare inestimabilă.

   Cascada este uimitoare, impunătoare și spectaculoasă în același timp și în plus de asta peretele de pe care cade apa este în surplombă, ceea ce îți dă avantajul de a te deplasa în spatele cascadei și să o vezi din toate unghiurile posibile. Dacă ajungeți prin Băile Herculane nu ratați acest loc minunat de unde vă las pozele mai jos să vă bucurați de peisaje și până la articolele viitoare să ne auzim cu bine.
















                

     Până data viitoare, să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!