O tură de Drobeta

     Fiind aproape de Orșova, i-am acordat și frumosului și liniștitului Drobeta Turnu Severin o jumătate de zi din timpul meu. Nu mă așteptam la mare lucru după felul cum arăta Orșova dar am rămas plăcut surprins. Curat, cochet și liniștit mi-a plăcut de cum am ajuns. Imediat de cum am urcat dinspre gară am fost întâmpinat de Biserica Greceanu(închisă în timp de Pandemie).

În drumul spre centru am trecut pe lângă Monumentul Eroilor, dedicat eroilor din Primul Război Mondial, unde am mai zăbovit puțin la umbră.

     Orașul arată foarte bine și se pare că a fost reabilitat aproape în întregime cu fonduri europene iar ceea ce se vede ne arată că în unele locuri se poate. Centrul orașului l-am găsit plin de verdeață și de aici am plecat în sus spre Castelul de Apă. În drum spre castel am trecut pe lângă clădiri cu arhitectura veche foarte bine reabilitate, pe la busturile lui Decebal și al lui Traian, pe lângă Catedrala Episcopală și pe lângă Hala Radu Negru, clădire de patrimoniu dar care avea ca și gazde mai multe magazine chinezești. 

    De altfel pe locul municipiului de astăzi s-a aflat în antichitate castrul roman Drobeta. Distrugerea castrului de la Drobeta a survenit în prima jumătate a sec. al V-lea, exact în vremurile în care Imperiul Roman de Apus își începea prăbușirea.

    La Castelul de Apă devenit Castelul Artelor pentru o taxă modică de 5 lei am găsit pe cele 4 etaje ale sale diferite expoziții tematice de arte vizuale, dar cea care mi-a atras atenția este cea arată în imagini povestea uneia dintre cele mai fascinante paradisuri exotice din istoria României, Insula Ada-Kaleh, sacrificată pentru construcția Porților de Fier I. Câteva zeci de fotografii de pe insulă erau pe jumătate scufundate în borcane cu apă iar cu ajutorul aplicației Artivive, descărcabilă de pe telefon, anumite fotografii marcate cu o etichetă se transformau în imagini mișcătoare redând viața de pe insulă. Insula se găsea la 3 km aval de Orșova și avea 1,7 km lungime și a fost acoperită de apele barajului în anul 1970. Era populată de aproximativ 600 de turci și mulți dintre cei care au vrut să plece în Turcia atunci la scufundare, au fost obligați să își doneze averile statului român pentru a putea fi lăsați să plece. 

De aici de la Castel, din vârful lui am făcut câteva poze orașului inclusiv unele mai inedite prin binoclul de la purtător.

    Am ajuns și la maiestuoasa clădire a Teatrului Theodor Costescu unde se află și frumoasa Fântână Cinetică. Cam la un zece minute te bucuri de un spectacol de apă care seara este acompaniat și de lumini. A fost concepută de sculptorul Constantin Lucaci și proiectul s-a numit "Hora de la Bălăcița".

    Am terminat turul cu o trecere pe la Cetatea Medievală a Severinului care se spune că ar fi fost prima cetate de piatră din spațiul românesc. Intrarea era liberă aici iar în partea din dreapta a cetății era Fântâna Cetății unde erau localnici care stăteau la coadă să ia apă. 

   Mai puteți vizita în Drobeta și Muzeul Regiunii Porților de Fier, clădire care adăpostește și un acvariu și ruinele amfiteatrului roman descoperit aici în 2010, loc unde lucrările încă continuă.

   Legat de Drobeta(că tot e pandemie), ceva inedit și mai puțin cunoscut este faptul că în 15 martie 1947 sub deviza guvernului Petru Groza, "Faceți loc în casa vostră unui copil din Moldova", în gara din Severin sosesc 500 de copii, mulți sugari, însoțiți de mame, unele rămae văduve. Locuitorii orașului au rămas un exemplu în cronicile vremii pentru solidaritatea manifestată în acele momente.

   Am terminat scurta incursiune la Drobeta cu o oprire pentru odihnă și reîmprospătare pe vaporul ponton Vraja Dunării unde am servit un somn la grătar, delicios.

   Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!