Din Valls în Reus

    După frumosul Barcelona și scăpat de agitația protestelor am ales să merg în două mici orașe în apropierea Tarragonei, la care am ajuns foarte repede cu transportul în comun.
    În Valls am ajuns cu o companie locală de transport, cu autobuz cu plecare din autogara Tarragona. Frumosul oraș m-a întâmpinat cu miros de pâine caldă și proaspătă și m-a invitat să-i parcurg străzile liniștite cu oameni deloc grăbiți.

    Oriunde te duc pașii, vrei nu vrei dai de câte o biserică veche cu turlă falnică sau câte un magazin mic de familie. La fel ca peste tot în Spania clădirile vechi sunt recondiționate și rămân să îmbogățească patrimoniul cultural al zonei respective. 

Sant Joan Baptista de Valls e prima biserică care mi-a ieșit în cale. Aceasta a fost în mare parte destul de afectată de războiul civil dar a fost restaurată până în anul 2000 și are aspectul de astăzi.

Am hoinărit pe străzile micului oraș și am ajuns și într-un magazin mic de familie unde am făcut o degustare de coniac făcut în casă. 

   Nu erau foarte mulți oameni pe străzi și doar în piața centrală am găsit ceva agitație pe la terase și toți discutau intens despre situația momentului respectiv și anume protestele pentru independența Cataluniei. De-a lungul plimbărilor fără vreun rost anume pe străzi, pur și simplu să simt aerul calm al orașului am mai găsit câteva mici biserici deschise și zeci de clădiri cu arhitectură impresionantă. Spania mă încântă mereu când e vorba de felul cum își păstrează vechiul alături de prezent.

    Dacă ajungeți pe aici ar mai fi de amintit să treceți pe la Iglesia de Sant Antoni, Iglesia de Sant Francesc cu piața sa, Capella Del Roser, locuri pe unde am trecut în plimbarea mea fără vreun țel anume. Mai găsiți acolo magazine de plante, de încălțăminte din piele naturală, patiserie, tutungerie, magazine de accesorii pentru lucrul de mână, magazine de bijuterii și multe antichități. 

O tradiție culturală în Valls este practica de a construi "castells", în timpul festivalurilor, acele turnuri umane înalte cu mai mult de zece persoane.

   Dacă în Valls am fost pur și simplu în trecere fără să caut ceva anume ci doar să mă ducă pașii pe străzile lui, a doua zi am plecat din Tarragona cu trenul preț de o jumătate de oră spre Reus, capitala regiunii Baix Camp. În Reus voiam să văd Casa Navàs.

   Reus este un oraș tipic catalan care poartă la orice colț urmele trecutului dar bine conservate. Orașul are străzi înguste și foarte curate, pline de turiști de toate națiile.

Am admirat clădirile vechi dar bine întreținute ale micului oraș și la un moment dat am trecut și pe lângă o reprezentanță autentică Dacia. Pas cu pas am trecut pe lângă zeci de clădiri și pe lângă Carrer de Misericòrdia și am ajuns la Biserica Sf. Petru de stil gotic.

  Astfel pe cochetele străduțe după mai multe opriri pentru poze care le împărtășesc aici, am ajuns și la Casa Navàs(obiectivul căutat), în piața Mercadal, clădirea modernistă proiectată de arhitectul Lluís Domènech i Montaner. Clădirea a fost construită din 1901 până în 1908 și inițial pe fațada stângă avea un turn care a fost distrus în timpul războiului civil spaniol și nu a mai fost reconstruit niciodată. În interiorul clădirii spațioase este o încântare să privești minunăția formelor de mozaic colorate și minuțios așezate. Peisajul este o întrepătrundere divină de mozaic, marmură, ceramică, mobilier și pictură. Deși nu prea aveam voie să facem poze am reușit să fur câteva instantanee superbe din vechea clădire.

   Decorațiile sunt de o unicitate rară, toate mozaicurile, ceramica și tâmplăria artistică fiind puse în evidență de luminatoare de vitralii extrem de generoase. Pereții interiori sunt decorați cu forme de fructe și imagini care se referă la vânătoare și pescuit sau la viața socială de atunci. Pe pereții camerelor de zi sunt fotografii ale proprietarilor iar mătasea, obiectele de argint, ceramică colorată și lemn sculptat au loc de cinste în decor.

După picturile din Catedrala din Pompei, pot spune că această casă mi-a plăcut foarte mult și felul cum au fost toate lucrurile gândite și aranjate m-a impresionat și m-a dus cu gândul la munca titanică depusă de cei care au realizat totul. 

   Am părăsit cocheta casă și după o mică escapadă la o cofetărie locală, unde am degustat ceva, am mai hălăduit pe străzile orașului de unde am mai luat instantanee pe care le pun aici, că poate vreunii din voi veți face un drum până acolo convinși de ceea ce vedeți. Rulota de mai jos aș fi vrut să spun că e a mea dar încă nu sunt acolo, așa că își vede de drum liniștită.

    Cam atât a fost vacanța din Catalunia din vremea protestelor pentru independența ei și cu puțin înainte să înceapă prima pandemie de pe parcursul vieții mele, pandemie care ne-a oprit pe toți din drumurile noastre. Cinci orașe, cinci locuri superbe, cinci feluri în care Spania păstrează farmecul trecutului neatins de trecerea timpului.

     Revin în scurt timp cu imaginile și povestea unei vacanțe pe timp de coronavirus, de data asta în România.

    Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!