Durres, Krujë și Tirana

A venit și vara 2024 așa că am luat-o din loc spre o nouă destinație iar de data asta am ales Albania.

Am aterizat la Tirana după o oră și patruzeci de minute și am mai stat preț de o oră să plece autobuzul spre Durres, baza vacanței. După trei sferturi de oră am ajuns în Durres la hotel unde am întâmpinat o problemă despre care ei au spus că este tehnică și nu au disponibila camera, așa că ne-au dat o alta diferită de ce am rezervat cu mențiunea că dimineața următoare se rezolvă "problema tehnică". Au rezolvat problema dimineața următoare dar cu discount, pentru că au mai redus vreo 30 de euro pentru faptul că nu au fost paroliști. De altfel și pe mine mă costa prima noapte dacă nu veneam conform rezervării. Cei 30 de euro reduși au fost numai buni că am constatat la fața locului că micul dejun era fără cafea și dacă o voiai, plăteai la bar(300lek~3€/2 cafele). Nu am observat asta când am făcut rezervarea.

Cele câteva ore din prima zi le-am petrecut prin împrejurimi să cunosc zona iar a doua zi am luat centrul la picior. În centru am ajuns cu autobuzul la prețul de 40 lek biletul(0,4 euro sau 2 lei). Am luat ușor străzile la pași mărunți și am ajuns la Moschee care se află imediat lângă primărie, la numai doi pași fiind și Amfiteatrul Roman care este observabil de afară în proporție de 75% astfel că nu am mai intrat în el. Marea Moschee a fost construită în 1931 sub regatul regelui Ahmed Zogu pe locul unei moschei mai vechi din epoca otomană. Arhitecții au fost italieni iar arhitectura clădirii are influență islamică, în care au fost încorporate și coloane în stil Durres.

Am continuat drumul spre Turnul Venețian și apoi ușor pe faleză am ajuns și la Sfinksi, construcția de pe malul mării de unde ai o priveliște mai bună spre apă și spre zona de uscat adiacentă. În Durres am mers pe parcursul mai multor zile astfel că am mai trecut pe la fostele Băi romane, Forumul Bizantin și Biserica Sf. Apostol Pavel și Sf Mucenic Astie. Orașul are și clădiri noi, pe lângă partea de clădiri vechi, are și câteva blocuri turn foarte înalte, unele încă nefinalizate.

Ca o descriere mai simplă, Albania am perceput-o cam cum era România prin anii 2000. În Durres încă mai erau valutiști pe stradă, în zonă transportul între orașe se face predominant cu microbuze( maxi taxi ), destul de deteriorate, doar firmele mai mari având autocare mai moderne. Autobuzele din Durres sunt modele vechi și au taxator care se plimbă prin mașină, mânuind banii cu o dexteritate de invidiat. Poți plăti și în monedă locală și în euro. De altfel am constatat că era mai avantajos să plătești euro oriunde și să ceri rest în moneda locală că ieșeai la schimb de 100 lek/1eur, iar la casele de schimb nu luai mai mult de 99 pe euro. La capitolul plajă și faleză Durres stă bine, mult mai bine decat noi. Are aproximativ 10 km de plaje iar acestea sunt curate, amenajate bine, șezlongurile sunt ieftine și ca exemplu pe plaja hotelului unde am stat, două șezlonguri cu umbrelă pentru cei din exterior erau 6 euro. Durres este al doilea oraș ca mărime al Albaniei și aici vin cei care preferă plajele cu nisip fin și o intrare lină în apa mării. Pe marginea falezei sunt zeci de hoteluri așa că sigur se găsesc cazări pe toate gusturile. Pe stradă înspre oraș, la fiecare pas sunt tarabe pline de fructe cu prețuri excelente, restaurante la tot pasul și locuri amenajate ca vechile tarabe din complexul Europa cu tot felul de prostii la vânzare.

Venind vorba despre fructe am mâncat într-o săptămână atâtea cireșe și bune cât nu am mâncat vreo câțiva ani adunați. Albania mai excelează la ceva, însă am aflat după vacanță căci nu m-am documentat la timp. Se pare că are un agroturism de cea mai buna calitate cu niște ferme extraordinare aflate în mijlocul naturii cu totul pur și nealterat, cu gusturi autentice și toate aromele de pe masă direct din gradina lor, servite chiar în curțile lor sau grajdurile care arată ca niște hanuri. Poate într-o altă călătorie merg să văd ce am ratat.

Am rezervat și pentru Tirana o zi căci practic e relativ ușor să o explorezi pe parcursul unei zile. Centrul este marcat de celebra piață Skanderbeg, eroul național al Albaniei care s-a opus invaziei otomane în Balcani. Skanderbeg, numele sportului în care se măsoară forța brațelor vine de la acesta, căci în vremea lui așa testa tăria și forța soldaților săi. In centrul Tiranei relativ grupate am vizitat Pyramid of Tirana (fostul muzeu Enver Hoxha, liderul comunist). Am mers apoi spre piață unde am intrat întâi în Cetatea lui Justinian, sau mai bine zis ce a rămas din ea. Cetatea este o rămășiță din epoca bizantină care a fost restaurată în scop turistic, astfel că în interiorul ei se găsesc restaurante, instituții culturale, clădiri care pot fi vizitate, hoteluri, tarabe cu de toate.

Am continuat cu Et'hem Bej Mosque, care a fost începută în 1794 de Molla Bey și a fost terminată în 1821 de fiul său Haxhi Ethem Bey, nepotul lui Sulejman Pașa. În timpul totalitarismului Republicii Populare Socialiste Albania, moscheea a fost închisă. La 18 ianuarie 1991, în ciuda opoziției autorităților comuniste, 10 000 de oameni au intrat în moschee purtând steaguri, dând startul căderii comunismului în Albania. Moscheea Et'hem Bey este compusă dintr-o sală de rugăciune, un portic care îi înconjoară nordul și minaretul. Este acoperită cu o cupolă, semisferică. Frescele moscheii înfățișează copaci, cascade și poduri.

De aici am ajuns ușor la Catedrala Națională Învierea Domnului care este simbolul renasterii Bisericii Ortodoxe a Albaniei. A fost construită pe locul unei foste biserici vechi din anul 1865, dar a fost închisă pe timpul comunismului.

Apropo de comunism, în Albania acesta a fost foarte drastic, neexistând nici un fel de libertate, sărăcia era cruntă, a fost interzis dreptul la credință și toate bisericile și moscheile au fost închise, statul declarându-se ateu. Enver Hoxha era obsedat că Occidentul va ataca Albania astfel că a construit sute de mii de buncăre pe teritoriul țării și unul dintre ele a fost și pe lista vizitei din Tirana. BUNK'ART 2 muzeul care reconstituie istoria Ministerului Afacerilor Interne albanez din 1912 până în 1991 și care dezvăluie secretele „Sigurimi”, poliția politică care a fost arma dură de persecuție folosită de regimul lui Enver Hoxha. Muzeul încearcă să păstreze memoria colectivă aducând în prim plan regimul comunist și ororile sale asupra albanezilor care trăiau în întunericul creat de Hoxha.

În plimbarea pe străzile frumoasei Tirana am găsit și alte clădiri superbe, am dat și de Marea Moschee din Tirana (Moschea Namazgah) care era închisă iar de aici am ajuns imediat la Catedrala Catolică Sfântul Paul finalizată în 2001. Aceasta are un aspect modern și e flancata de două statuete care îi înfățișeaza pe Papa Ioan Paul al II-lea și pe Maica Tereza iar în interior are câteva vitralii superbe.

Cel de-al treilea oraș pus pe lista a fost Krujë cu castelul său și bazarul vechi, centrul rebeliunii eroului Skanderbeg împotriva Imperiului Otoman. Am ajuns aici din Durres cu un microbuz care a ajuns până la Fushe-Kruja unde am schimbat și am luat altul până în Krujë. Așa cum v-am spus și mai sus, Albania este undeva la nivelul anilor 2000 de pe la noi și aici în zona Krujë infrastructura lasă de dorit, se merge anevoios, drumurile sunt relativ vechi și uneori pline de gropi iar transport feroviar încă nu există deși în timpul deplasării spre Krujë am observat lucrări feroviare vaste, semn că se va dezvolta și acesta.

Castelul Krujë a fost construit în secolul al 5-lea și se află la o altitudine de 557 metri. În interiorul castelului se află Muzeul Național Skanderbeg, rămășițele moscheii Fatih Sultan Mehmed și minaretul acesteia, un muzeu etnografic și o baie turcească. Împrejurimile castelului îți deschid o panoramă superbă asupra împrejurimilor și chiar am nimerit acolo undeva la ora prânzului când la moscheea din oraș se făcea rugăciunea și de pe vârfurile ruinelor sunetul a fost extraordinar.

În interiorul muzeului sunt expuse o mulțime de piese bibliografice originale, documente, obiecte și reproduceri autentice care reprezintă istoria poporului albanez în secolul al XV-lea. Acest muzeu se identifică cu poporul albanez și istoria acestuia.

La baza castelului începe bazarul vechi Krujë, un labirint de tarabe colorate unde poți vedea în detaliu măiestria meșteșugarilor locali. Găsești aici suveniruri unice, bijuterii lucrate manual, covoare tradiționale, costume populare și sute de obiecte de artă din vremea comunismului sau mai vechi! Atmosfera este vibrantă și plină de turiști, locul fiind foarte vizitat în Albania. Tarabele sunt așezate de o parte și de alta a unei alei de piatră superbe cu pietre care par lăcuite dar de fapt sunt șlefuite de pașii a milioane de călători care au ajuns aici. Acum m-am înscris și eu printre ei astfel că am mai adăugat la zestrea mea de călătorie, încă trei orașe, câteva obiective și o țară care are perspective bune să crească frumos și voi mai trece prin ea.

Ca și o curiozitate poate e bine să știți că imnul Albaniei se numește "Imnul Steagului" și versurile au fost scrise de aromânul Aleksader Stravi Denovra iar muzica a fost preluată de la cântecul "Pe-al nostru steag e scris unire" compusă de Ciprian Porumbescu.

Vă mai las încă câteva poze random din sutele făcute că oricum îmi e greu să aleg pe cele mai frumoase și poate ce am scris pe aici vă convinge să vă faceți timp să explorați ce se mai găsește prin lume.