Andalucia - Jerez, Cadiz, Sevilla
Am plecat spre o nouă aventură de călătorie part time însă extrem de avariat iar cele patru ore cu avionul până la Sevilla au fost un infern din cauza a cum mă simțeam. Spre bucuria mea starea a ținut doar drumul plus cam jumătate din ziua următoare, apoi am revenit pe linia de plutire să mă pot bucura de ce am găsit. Când am ajuns seara în Cadiz chiar și el părea sumbru și urât dar ulterior și-a revenit odată cu mine. Am constatat după coborârea din avion că din Sevilla nu avem loc la tren din gara Santa Justa, astfel că am luat-o spre altă zonă a Sevillei și am găsit în final autobuz dar asta ne-a mâncat vreo 3 ore din timpul care credeam că îl avem disponibil în ziua aia.
Prima ieșire a fost bineînțeles în Cadiz căruia i-am acordat maximum din timp astfel că l-am explorat pe parcursul mai multor zile. Sevilla s-a ales cu două zile de explorări iar Jerez de la Frontera cu una.
Cadiz este un oraș destul de mic și este practic împărțit în două, zona veche cu clădiri și obiective și zona nouă care nu oferă la fel de mult. Am insistat pe zona veche, astfel că în timpul acordat orașului am parcurs la pas cam toate străzile lui, cum fac de obicei și am încercat să ajung la obiectivele la care am simțit eu că vreau să văd ceva. Trebuie să vă spun că în aproape toate ieșirile mele, merg acolo unde simt eu ceva dinainte, nu aleg mereu ce oferă piața ca să zic așa și cam în 90% din cazuri instinctul meu a ales bine!
Ce am văzut în Cadiz:
Catedrala Cadiz, biserică romano-catolică construita între 1722-1838. De fapt biserica actuală se află pe locul unei vechi catedrale din 1260 care a ars în 1596. Catedrala găzduiește și un muzeu în care sunt expuse sculpturi și picturi religioase. Am urcat și pe acoperișul acesteia iar panorama asupra orașului, ieșirii la mare și cupolei a fost ce trebuie.
Orașul în sine merită vizitat, este plin de clădiri cu vechime considerabilă și spun din nou că Spania excelează la capitolul conservarea istoriei, puterea și prezentarea ei în circuitul turistic și cred că deține locul 1 fără șanse să fie vreodată învinsă. Sute de clădiri pe străzile mici și înguste te fac sa te oprești și să mai vrei poze, așa că ajungi la final de concediu cu câteva mii și nu prea știi ce să alegi de păstrat.
Castillo de Santa Catalina alt loc unde am ajuns este construit în secolul XVII și a servit drept închisoare militară iar acum este folosit pentru evenimente culturale. La momentul vizitei am observat că acesta are săli de curs pentru copii preșcolari din ce mi-am dat seama și una din grupe chiar se juca în curtea castelului. În sala principală de expoziție erau exponate, hărți și documente vechi despre explozia accidentală din 18 august 1947 la un depozit al Bazei de Apărare de Submarine, când 1737 de torpile, încărcături de adâncime și mine marine au explodat din cauze necunoscute. Toate acestea conțineau 200 de tone de TNT, iar explozia a fost devastatoare pentru zonă și pentru civilii din zona.
Am continuat periplul prin Cadiz cu Parque Genovez și Jardines Clara Campoamor, ambele pline de verdeață, de păsări, de oameni. Hospital de Mujeres este un alt obiectiv care merită văzut. Este o clădire în stil baroc de la mijlocul sec XVIII, a fost inaugurat în 1749 și a fost parte a tot ce a pățit națiunea și orașul, epidemii, războaie, dezastre. Anul 1634 este anul când cineva începe să depună eforturile pentru acest spital și anume Antonia de la Cruz. In anii 1600 orașul port Cadiz era frecventat de o multitudine de nave și oameni fără reședință care erau în trecere spre alte meleaguri iar populația locală era estimată undeva la 10000 de persoane și singurul spital din Cadiz, Misericordia nu mai făcea față valului de bolnavi din oraș, cu cele 20 de paturi ale sale.
Cadiz este plin de astfel de clădiri monumente, toate pline de istorie și de culoare și în sejurul meu am mai ajuns la Oratorio de la Santa Cueva, Teatro Romano, Monumento a la Constitucion de 1812, Casa de las quatro torres și bineînțeles Plaia de la Caleta și Playa Santa Maria del Mar în orașul nou.
Mercado Central este de drept centrul vieții spaniole și ca în toate orașele spaniole vizitate de mine, aici găsești cel mai mare zumzet și cea mai frumoasă agitație. Îmi plac enorm piețele spaniole, locul unde nu găsești doar comercianți care vând diferite produse, ci o întreagă pleiadă de mici întreprinzători care adună comunitatea și turiștii la un loc, la un pahar de vin, de bere, de orice, la gustări de preparate locale sau din alte locuri. De altfel în două zile am servit prânzul acolo și a fost cel mai gustos.
În Jerez de la Frontera am ajuns într-o altă zi care nu părea prea promițătoare din punct de vedere al temperaturii, însă pe drum situația s-a schimbat. Primul lucru după ce ieși din gară observi ce impunătoare și superbă este aceasta. Punctul central al orașului Jerez este Alcazar de la Frontera pe care bineînțeles nu l-am ratat. Sediul puterii din perioada arabă funcționa ca un mic oraș de unde se guverna întreaga zona. Acesta a fost declarat bun de interes cultural, datează de prin secolul XII, stilul său este arab și baroc. Din cetatea islamică care a fost odinioară se mai păstrează ușile, moscheea, băile arabe și turnul octogonal. Din ceea ce s-a mai adăugat ulterior cel mai bine păstrat este palatul baroc Villavicencio. In interior mai găsim și diverse zone verzi pline de măslini și diferite flori sau iazuri cu pești. Am petrecut câteva momente plăcute în interior unde e liniște și simți mai intens relaxarea vacanței.
Restul zilei în Jerez am petrecut-o pe străzile pline de viață și de clădiri colorate, vechi și din alte timpuri.
Am trecut și pe lângă teatrul Villamarta, Iglesia de San Pedro, Plaza Asuncion și bineînțeles că nu am ratat Catedrala Jerez de la Frontera. Acesta a fost construită în secolul XVII și este un amestec de stil gotic, baroc și neoclasic. A fost construită pe prima moschee de aici și pe rămășițele vechii biserici San Salvador. În interior se află muzeul Diocesan plin de opere de artă ale secolelor XII - XIX și totodată găsim mai multe capele, columne cu sculpturi impresionante și vitralii bătute din toate unghiurile de razele soarelui. In Jerez de la Frontera se spune că se găsesc și cele mai vechi vinuri și clar pe raza orașului o să găsiți și unele dintre cele mai vechi și vizitate bodegi din Spania. Dintre ele Bodega Tradicion este un obiectiv turistic puțin mai special deoarece găzduiește o colecție privată impresionantă de picturi. Tot în Jerez găsiți Muzeul de Arheologie și Muzeul de Flamenco, căci orașul este considerat și leagănul muzicii flamenco iar iubitorii de motociclism sigur știu că aici se află circuitul Jerez cu o istorie de 30 de ani în sportul cu motor.
Două zile am acordat plimbărilor prin Sevilla și am încercat să ajung în cât mai multe locuri și să iau la pas cât mai multe străzi, așa cum obișnuiesc de atâta timp în vacanțe. Cum nu îmi place să îmi treacă vacanța doar printre lichide, somn și multă hrană, caut cât mai multe străzi pe care să îmi obosesc picioarele așa că am început periplul cu Jardines de Murillo, unde am clătit ochii cu puțină verdeață iar de acolo am ieșit direct către impozanta Catedrală din Sevilla. Am ratat Alcazar de Sevilla deoarece nu am luat bilet din timp însă poate mai am ocazia. Catedrala din Sevilla este cea mai mare biserică din țară și a treia din lume. Construcția ei a început în 1401 pe locul unei foste moschei și a durat 100 de ani la care se mai adaugă încă alte 300 de ani pentru finisarea decorațiunilor interioare. A fost construită în stil gotic cu influențe islamice unul dintre cele mai reprezentative fiind turnul cu clopot numit Giralda care a fost construit după modelul minaretului de la Moschea Koutoubia din Maroc. Priveliștea din turn asupra orașului și asupra acoperișului catedralei, face toți banii și elementul interesant al Giraldei este faptul că nu are scări pentru urcare, ci rampă deoarece atunci când a fost proiectat a fost pe ideea ca sultanul să poate urca cu ușurință cu calul până în turn să admire orașul. În anul 1987 catedrala a devenit parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și în interiorul ei găsim și mormântul lui Cristofor Columb! Cel mai mare element arhitectural din interior este Retabloul principal cu o suprafață de 400 mp, ce conține 200 de figuri de sfinți, picturi, sculpturi și alte elemente de decor și este realizat din lemn policrom.
Am lăsat catedrala în urmă și am pornit la pas pe străzi spre cartierul Triana un loc plin de case colorate și plin de viață. Ca să ajung acolo am trecut pe lângă Torre del Oro peste Puente de San Telmo și am luat-o la pas pe străzi. Triana este o suburbie a orașului Sevilla iar denumirea ar veni de la faptul că râul Guadalquivir în această zonă se împarte în trei brațe. Pe parcursul istoriei sale cartierul a fost afectat de inundații majore în mai mulți ani însă a continuat să se dezvolte și să-și conserve excelent istoria.
Am încheiat prima zi cu Plaza de Espanya complexul arhitectural din parcul Maria Luisa, proiectat de arhitectul Anibal Gonzalez. Este o piață semicirculară cu clădire centrală care adăpostește un cartier general al Armatei. În cele două turnuri de pe capete se găsesc agenții guvernamentale. Construcția este decorată cu 48 de bănci acoperite cu ceramică, dedicate provinciilor spaniole. Deasupra fiecărei bănci se află scutul provincial corespunzător, în spatele fiecărei bănci este un eveniment important din istoria ei, iar în fața lor se află o hartă a acelei provincii. Construcția sa a durat din anul 1914 până în anul 1929 și în cadrul superbei construcții se află și 52 de reliefuri ceramice ce reprezintă personaje care s-au remarcat în istoria Spaniei.
Partea a doua de Sevilla a fost cu Bazilica Macarena și suburbia cu același nume. Bazilica a fost construită între 1941-1949 pe stil neobaroc și este sediul Frăției Nuestro Padre Jesús de la Sentencia și María Santísima de la Esperanza Macarena. Coada de intrare în ea era foarte mare când am ajuns însă surprinzător a mers foarte repede deoarece este un templul catolic cu o singură navă și capele laterale astfel că este relativ ușor de parcurs și vizitat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu