Pe colinele Lisabonei

   A venit și finalul anului 2023 și odată cu el mult așteptata vacanță în Lisabona, orașul pe care îl pândeam de mult. Am plecat într-o zi de marți, nu a fost 13 dar prima parte a zborului a fost una din cele mai dubioase de până acum. Turbulențe destul de serioase încât la un moment dat m-am uitat pe geam să văd dacă nu cumva a luat-o pe jos pe șoseaua veche că prea părea că ia în plin toate gropile. Am ajuns într-un final în Lisabona și am intrat în febra căutării traseului care să ne ducă la Estoril, locul unde am campat pe durata vacanței. Febra a fost scurtă căci am găsit repede metroul care ne-a dus la Cais do Sodre iar de acolo pe traseul de 40 de minute pe lângă malul mării, am ajuns în frumosul Estoril, care de fel aparține de municipalitatea Cascais. La ieșirea din gară în artera principală în fața ochilor îți apare faimosul Casino Estoril, cel mai mare din Europa, care a apărut în mai multe filme internaționale și în timpul celui de-al doilea război mondial a fost loc de întâlnire al înaltei societăți și cuib de spionaj. 


   Hotelul ales pentru cazare a fost Lido, unde am constatat a doua zi că se află exact în fața Condominio Rei Carol, locul unde a locuit în exil Regele Carol al II-lea. În fosta proprietate a regelui locuiesc acum și doi români, Mircea și Mihaela Rogalski, care au reușit să cumpere un apartament aici, undeva prin anul 2006 conform informațiilor de pe internet. Am explorat ziua următoare străzile din Estoril cum fac de obicei pe oriunde mă duc și deși i-a dispărut grandoarea de odinioară, micul oraș încă are ce să ofere turiștilor. La fiecare colț de stradă dai de o vilă grandioasă, tot aici găsești terenuri de golf iar pe țărm, plaje cu nisip fin, restaurante cu mâncare bună și un aer extrem de curat. Tot în Estoril se găsește și Vila Giralda, locul unde a trăit din 1948 până în 1989 contele Juan de Burbon predendent la tronul Spaniei. 

Forte Da Cruz a fost unul din locurile unde am ajuns prin plimbările din Estoril. Acesta făcea parte din fortificațiile de apărare ale liniei de coastă, începând de la plaja Abano și întinzându-se până la plaja Caxias , care au fost construite pentru a se apăra de invazia unui inamic care dorea să invadeze Capitala. Destinația lui actuală părea să fie sală de evenimente. 












   
   Cascais, a fost următoarea locație vizitată în zilele cât am stat în Portugalia și fostul sat pescăresc este o superbă bijuterie la malul mării.





   Fost sat de pescari, acesta a devenit cu anii o destinație elegantă pentru turiști. Museo do Mar este unul din locurile unde se poate vedea trecerea Cascais de la sat de pescari la locație boemă pentru turiști. Muzeul Castro Guimaraes vă readuce în vremurile când toată aristocrația era prezentă pe malurile micului oraș, iar pentru activități de relaxare nu ratați Boca do Inferno, plaja Guincho, preferata surferilor din întreaga lume, portul plin de ambarcațiuni cochete și bineînțeles extraordinarele străduțe cu case colorate pline de mici magazine cu suveniruri sau terase cu mâncăruri extrem de gustoase. 















   Și dacă ajungi în Portugalia e păcat să nu treci și pe la Cabo Da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale care până în secolul 13 era considerat de europeni chiar capătul lumii. Vânturi serioase băteau acolo iar de stâncile înalte de peste 100 m se izbesc valurile Atlanticului vegheate de farul care încă este un punct de ghidaj important pentru vase. Douăzeci și cinci de minute durează să ajungi din Cascais până aici și după ce îți iei la pachet în telefon câteva amintiri poți merge mai departe către Sintra, locul plin de istorie. 






   În Sintra am ajuns dar nu de aici, ci într-o altă zi, aleasă doar pentru această locație. Totuși dacă vreți să vizitați Sintra pe îndelete vă anunț că nu vă este suficientă o zi, din cauza dispunerii obiectivelor, aglomerației de pe stradă și cozilor de la unele din obiective. Este posibil să rămâneți și puțin dezamăgiți de felul cum arată niște fațade de clădiri pentru că rețelele sociale abundă în photoshop și e simplu să adaugi culoare acolo unde ea nu există sau este extrem de învechită. 



   Începând  cu anul 1995 Sintra a intrat în Patrimoniul mondial UNESCO și este locul unde regalitatea portugheză a construit numeroase reședințe de vară, palate, conace, fortărețe, toate înconjurate de grădini luxuriante și răcoroase. Am reușit să vizitez Palacio Nacional de Sintra și Palacio Nacional de Pena însă am făcut-o încet și cu dorința de a vedea tot ce oferă, dar cum vă spuneam mai sus există și alte locații de vizitat însă mai trebuie încă o zi cel puțin.






   Palatul Nacional de Sintra este situat central și a fost construit pe locul unei așezări maure. Interioarele au stil gotic manuelin iar cele două turnuri conice înalte de 33 de metrii sunt cartea de vizită a Sintrei și aparțin bucătăriei regale a palatului, loc unde se pregătea mâncare pentru câte 1000 de invitați. 
















   Palatul Pena este o clădire în stil romantic care pentru o perioadă de timp a fost mănăstire medievală, apoi a devenit biserică decorată cu azulejos. De altfel azulejos (ceramica emailată) este prezentă aproape peste tot în Sintra, pe străzi, pe orice fațada de clădire, restaurante și alte locații. În Sintra mai puteți vizita: Castelul Maurilor, Palatul Montserrat, Quinta de Regaleira, Mănăstirea Capucinilor locuri unde vreodată cu altă ocazie poate voi trece pragul. Deși mulți spun, nu ai fost acolo, nu ai văzut aia, nu ai văzut cealaltă, este greu în timp scurt să acoperi absolut tot iar pentru mine călătoriile astea part-time înseamnă, încărcare de baterii, vizite pe îndelete ale locurilor unde poate nu voi mai ajunge îmbinate și cu puțină relaxare fizică și psihică, stat la plajă când e vremea bună și vindecări de răni de toate felurile.



















   Cel mai mult timp din vacanță l-am petrecut în Lisabona considerată una dintre cele mai frumoase capitale europene. 



   Istoria abundă pe bulevardele și străduțele înguste și în pantă. Fenicieni, romani, vizigoți, mauri, spanioli și-au lăsat amprenta în capitala Portugaliei de-a lungul istoriei și la fiecare pas făcut descoperi ceva unic. Plimbatul pe străzile orașului este un obiectiv turistic în sine căci vizual treci alternativ din perioade medievale, la agitația  de zi cu zi și la distracția străzii. Străzile sunt tot timpul pline de viață, mici magazine și prăvălii cu suveniruri te îmbie să le treci pragul, mirosuri și arome locale care îți trezesc simțurile, acorduri muzicale în zgomot de tramvaie colorate care urcă și coboară colinele orașului, toate fac din Lisabona o splendoare unde nu prea știi la ce să îți mai arunci privirea. După o ploaie scurtă prin care am trecut s-a gândit și un curcubeu superb să se arate în oraș, într-una din zile aproape de înserat. 


   Iar undeva pe o stradă un mic bar anunță că oferă shot-uri pentru sutienele clientelor și după cum vedeți din poze se pare că au fost destule cele care au renunțat la el!





   Cel mai bun mod de a vizita orașul este pe jos cu cea mai comodă încălțăminte. De altfel Lisabona se mai numește și orașul celor șapte coline dar mie mi-au dat mai multe în zilele petrecute pe acolo. Obiective de vizitat sunt foarte multe iar primul vizitat a fost Catedrala din Lisabona, cea mai  veche biserică din oraș ce datează din secolul 12. Aspectul ei este mai degrabă de cetate medievala decât de biserică iar stilul predominant este cel romanic dar are și alte elemente îmbinate în structura sa datorită restaurărilor făcute de-a lungul anilor după diferite dezastre sau evenimente nefaste. 










   Piața Comerțului, Arco de Rua Augusta, Liftul Santa Justa, Biserica Sao Roque, Elevator Bica, Elevator Gloria, Pantheonul, au fost alte locuri unde am ajuns și clar am luat la picior cartierele Alfama, Baixa, Estrela, Graca, și plimbare cu celebrul tramvai 28 la care am stat la coadă ca să urc, când în București trebuie să alerg după 19 sau 21. 






















   Orașul nu se termină niciodată indiferent în ce direcție apuci și ca să explorezi totul îți trebuie multe zile. 





   








  Alte obiective de vizitat ar fi: Mănăstirea Jeronimos, Turnul Belem, Podul Vasco da Gama, Monumentul Descoperirilor, Castelul Sao Jorge și multe altele potrivite pentru fiecare dinte voi cei care ajungeți acolo. 

Cam atât despre călătoria sfârșitului de an 2023 și închei cu câteva informații utile:

Cost restaurant - 35-50€/2 pers

Cost bilete Palat Sintra-10€/pers

Cost bilete Palat Pena - 14€/pers

Transp. Estoril/Sintra - 2,6€/pers

Transp. Lisabona/Estoril - 2,8€/pers

Cost cafea/cappuccino -1,5-3€.

Bilet avion -140€/persoană 

Hotel - 646€/2 persoane.

  Povestea de mai sus, amintirile aferente, suvenirurile și pașii făcuți au costat în total de la plecare până la întoarcere, 816€/persoană.  









  Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cătunele Cernei și stropii Vânturătoarei

Pe Orșova în jos

VALENCIA - Regatul portocalelor