Din Rimini în Apeninii Marinezilor

Am intrat în cel de-al șaselea an de călătorii low cost(așa cum îmi place să le spun) și de ziua primăverii am ajuns în Rimini.

Yes Hotel Touring mi-a fost gazdă, un hotel frumos, pe malul mării, la care am apelat doar la serviciul de mic dejun, de fel masa importantă a zilei unui călător care vrea să parcurgă pași mulți în căutarea locurilor frumoase. Ca și inconvenient la el era faptul că nu era aproape de centru chiar deloc, însă în fața lui era stația de autobuz care te ducea în centru cam în 20 de minute. Am folosit din plin asta mai ales cu ajutorul unui card valabil șapte zile pe toate liniile, inclusiv în orașele Ravenna și Cesena, la prețul de 22 euro.

Deși prognoza meteo arăta relativ bine până la plecare, când am ajuns acolo aceasta s-a modificat destul de mult astfel că și prima și a doua zi au fost pline de picături mai bine de 70% din timp. Totuși nu ne-am dat bătuți și am reușit să descoperim pas cu pas multe din frumusețile vechiului Rimini. De altfel am mai avut și spre final o zi la dispoziție și a fost o zi însorită și altfel arătau locurile cu lumina galbenă pe ele.

Pașii prin Rimini m-au purtat pe rand pe la Podul lui Tiberiu, Castelul Sismondo, Arcul lui Augustus, rămășițele Amfiteatrului Roman, Templul Malatesta, Piața Trei Martiri și nu în ultimul rând minunăția de cartier colorat Borgo San Giuliano. Pe lângă ceea ce au lăsat în urmă romanii, orașul mai dispune și de vreo 19 km de plajă de aici și denumirea căpătată în timp, de Riviera Emilia-Romana. Federico Felini este fiul celebru al orașului, consacrat de pelicula La Dolce Vita și bineînțeles că are muzeul său, unde găsiți documente, desene, costume și alte elemente din peliculele și viața lui.

Templul Malatesta a fost construit de Sigismondo Pandolfo Malatesta ca mausoleu pentru cea de-a treia soție, Isolda și pentru el. Ambii sunt încă înmormântați aici. Ridicat între anii 1447-1450 la vremea respectivă a fost un lucru neobișnuit ca un templu sa onoreze pe altcineva decât Dumnezeu. Pe lucrările din interior, atenția mi-a fost atrasă de semnul dolarului american care de fapt sunt inițialele înlănțuite ale lui Sigismundo și Isolda și nu are legătură în vreun fel cu moneda americană deși seamănă izbitor.

Nu am ratat nici portul unde am ajuns în una din celelalte zile iar de acolo am luat un autobuz și am ajuns și în micul Riccione unde pe o singură străduță am văzut unul lângă altul înghesuite, magazinele unora din cele mai scumpe branduri din lume surprinzător pentru ce arăta mica așezare.

Numărul fotografiilor făcute este mult peste ce pun aici și din păcate nu le pot pune pe toate și nici nu reușesc vreodată să mă hotărăsc ce să selectez, căci toate mi se par magnifice.

Cum am obișnuit în fiecare călătorie, fac tot posibilul să mai vizitez cel puțin alte 3-4 localități dimprejur astfel că prima în care am ajuns a fost Bologna, celebră pentru cea mai veche Universitate din lume. Bănuiesc că nu se pune că am studiat la Bologna dacă am alocat o zi acestui oraș, dar știu pe unii care și-au trecut în CV deși nu au idee unde e pe hartă.

Am găsit orașul într-o zi însorită(când la Rimini ploua) și străzile sale erau pline de localnici și călători ca și mine. Orașul mai este denumit și orașul roșu pentru acoperișule și fațadele sale, dar cum pe acoperișuri nu am putut ajunge am făcut poze la fațade sutelor de clădiri vechi care sunt peste tot. Primul loc unde am intrat a fost Catredala Metropolitană di San Pietro care este și scaunul Arhiepiscopului de Bologna, care are interior baroc și dă o impresie extraordinară de grandoare. Mare parte din clădire este din secolul 17 dar are și unele părți care sunt din secolul 16.

De aici am ajuns repede la Piazza Maggiore unde în ochi mi-a sărit Basilica di San Petronio începută în 1390 și căreia din lipsa fondurilor nu au reușit nici astăzi să-i termine de acoperit fațada cu marmură. Nu știu din ce motiv dar ușile acesteia erau închise când am ajuns acolo astfel că nu am putut să văd nimic din interiorul celei de-a treia biserici ca mărime din Italia. Palazzo D' Arcusio se află tot în piață, la stânga bisericii. Orașul e plin de monumente, clădiri arhitecturale unice, străzi pietruite, catedrale și biserici impunătoare. Torre Asinelli, turnul înclinat de 89 de metri străjuia orașul însă nu am stat la coada imensă pentru a urca în el. Fratele său mai mic de doar 47 metri, dar mult mai înclinat reprezintă simbolurile frumosului oraș cu arhitectură impecabilă.

Alte locuri pe care le puteți vizita în Bologna sunt: Santuario della Madonna di San Luca, Basilica di Santo Stefano, Quadrilatero - zona veche cu străzi înguste și pietruite care te conduc printre standurile vânzătorilor în aer liber, pline cu delicatese.

Și să nu uit spre final despre cele câteva zeci de kilometri de arcade construite din secolul XI, cu caracteristici medievale, gotice, renascentiste, care dau farmecul acestui superb oraș. Am lăsat așezarea în spate aproape de seară, după o masă copioasă la unul din multele restaurante aflate pretutindeni pe străzile pe care am umblat.

Ravenna a fost următoarea destinație și m-a întâmpinat tăcută și totuși însorită, perfect pentru a lua străzile la picior și de atins câteva din obiectivele căutate.

Am început cu mormântul lui Dante, urmat de Chiesa de San Francesco unde am descoperit în spatele altarului principal o fereastră unde se poate vedea cripta ce adăpostea moaștele episcopului Neon, ctitorul bisericii, a cărei podea este acoperită de apă, dar putea fi iluminată cu o fisă de 1€ introdusă într-un dispozitiv, astfel că poți admira mozaicul podelei bisericii, inundat și peștii colorați ce înoată prin apă.

Am ajuns apoi la rămășițele palatului lui Teodoric iar apoi pe străzi am trecut pe sub Porta Serrata și am ajuns și la Mausoleul lui Teodoric. Am revenit apoi în centrul orașului la Basilica di San Vitale unde ochii mei au văzut pe pereții acesteia și pe cupolă, cele mai frumoase mozaicuri, bogat colorate în stil bizantin.

Ca și cum nu a fost de ajuns am plecat de aici cu același bilet comun și la Basilica Di Sant' Apollinarre Nuovo unde la fel pereții interiori sunt plini de astfel de minuni mozaicate. Pozele spun mai mult decât aș putea povesti eu. Frumoasa Ravenna are opt atracții aflate în patrimoniul Mondial UNESCO și dacă rezervi doar o zi pentru el ai timp să explorezi câteva din cele mai valoroase lucruri aflate aici. In plus aici am observat că nu era aglomerație și se pare că este ocolit de turismul în masă, care sufocă alte orașe ale Europei, deci ai liniște în jur atunci când parcurgi străzile lui.

Orașul e împânzit cu cafenele atât în centru cât și pe străduțele adiacente iar de restaurante mai mari sau mai mici de familie, clar nu duce lipsă. Deși e mic și îl poți parcurge pe jos, orașul are destul de multe obiective de vizitat iar dacă nu aveți grabă și vă place să explorați i se pot acorda mai multe zile pentru descoperit comori.

Am rezervat pe finalul sejurului și o zi pentru microstatul-enclavă înconjurat de Italia, San Marino sau La Serenissima Repubblica di San Marino.

Situat pe coastele munților Apenini îți este aproape imposibil să realizezi când ai trecut granița dinspre Rimini și ai ajuns în altă țară. Capitala statului numită tot San Marino se află pe vârful Masivului Titano iar turismul este principala sursă de venit a micului stat. Fiind aici am aflat și eu că micul stat este condus de doi căpitani aleși pe o perioadă de șase luni și sunt desemnați de Marele Consiliu General, care este ales de popor odată la 5 ani.

Primul lucru când ajungi aici ai de văzut extraordinarele peisaje ale Apeninilor iar în centru constați că accesul mașinilor este restricționat așa că te plimbi în liniște pe frumoasele străzi pietruite așezate într-un labirint continuu.

Deși San Marino pare plin doar de magazine și comerț, are și muzee, mai exact Muzeul de stat, Muzeul San Francesco, Muzeul Armelor și Muzeul Curiozităților.

Ajuns în Piața Libertății am putut admira Palatul guvernamental cu stemele vechi ale Republicii. Am luat la pas fiecare străduță a acestui mirific loc și am urcat pe toate stâncile posibile iar de intrat în toate micile magazine, nu mai vorbesc. De altfel m-am și pricopsit cu două modele de mașini pentru colecția personală dacă tot mi-au ieșit în cale.

Printre poze la numeroasele statui și colțuri de străzi ajungi într-un final și la Basilica de San Marino după ce parcurgi străzile pline de farmec și chiar pline și de turiști, deși începutul de Martie nu e o perioadă căutată iar în anumite locuri mai umbrite încă am găsit zăpadă intactă, semn că au avut precipitații abundente pe timpul iernii.

Construcția acesteia a fost începută în 1826 și terminată în 1838. Interiorul acesteia este alcătuit din trei nave care sunt și ele alcătuite din 16 coloane. În interior sunt 6 altare, câte trei pe fiecare parte. Bazilica are in interior o orgă Giacomo Bazzani cu o singură tastatură.

Sper că scurtele mele impresii vă vor convinge să ajungeți prin locurile vizitate și poate să aveți și răgazul să descoperiți și alte lucruri pe care eu nu le-am găsit cu pașii mei. Strângeți amintiri, parcurgeți pași și vizitați lumea că în fiecare clipă din ea dispar locuri, monumente și lucruri care nu se mai pot recupera.

Informații utile:

Tren Bologna - 21,6/persoană,

Tren Ravenna -10,4/persoană,

Bilete San Marino -12/persoană,

Cost restaurant - 30-40€/2 pers,

Bilete 3 obiective Ravenna-11€/pers,

Card transp. 7 zile - 22€/pers

Bilet avion - 60€/persoană,

Hotel cu Md - 280€/persoană.

Incursiunea în toate acestea prezentate mai sus mi-a scos din buzunar suma de 675 € de la momentul achiziției biletului de avion până la revenirea acasă după cele șapte zile de strâns amintiri.