Odată cu finalul acestui an am atins noi borne în călătoriile mele, astfel că am ajuns în cea de-a 7-a țară, iar pașii mei s-au preumblat pe străzile din 85 localități sau orașe ale acestei lumi. Noiembrie din acest an m-a adus în frumoasa Malta sau țara dintre ape. Coastele micii țări insulare formează multe golfuri și peninsule, terenul perfect pentru a fi construite multe porturi la poalele fiecărei așezări. Peisajul insular este format din coline joase și câmpii terasate iar imaginea care ți se înfățișează în fața ochilor este de o frumusețe aparte. Țară plină de farmec și istorie, locuită de oameni care au înțeles exact ce au și cum pot să modeleze pentru a da călătorului ce au mai bun la capitolul amintiri.
O chestie care mi-a atras atenția pe tot parcursul ieșirilor, este împrejmuirea proprietăților sau terenurilor, care peste tot era făcută din ziduri masive de piatră pusă bucata cu bucată, unele din aceste împrejmuiri având probabil o vechime considerabilă. Aveai senzația că fiecare teren, fiecare proprietate a fost cândva o mică fortăreață.
Prima din cele 7 zile avute la dispoziție, am petrecut-o la pas pe străzile din St. Julian's(locul unde am fost cazat) și Sliema. Doar 12,5 km am făcut în această primă zi printre străzile celor două orașe și deși ploaia mi-a stabilit program de oprire prin tot felul de locuri ca să mă feresc de picăturile torențiale, am reușit să văd suficient de multă culoare în arhitectura superbă a locurilor atinse. Knisja tal-Karmnu, Lapsi Church, St. Julian's Paris Church, Parish Church of Stella Maris, Sliema Promenade, Salesian Oratory - Sliema, sunt doar câteva din locurile unde am ajuns în prima zi.
Aventura zilei a doua a fost cu oprire în Mdina(The Silent City), locul unde au fost filmate și câteva scene din cunoscutul Game of Thrones. Orașul medieval Mdina este vechea capitală a statului Malta și a fost capitală până în anul 1530 și acum are o populație de sub 300 locuitori. Am intrat aici în The Carmelite Church, așezământ baroc, care a fost construită între 1660 și 1675 și se crede că a fost proiectată de inginerul militar francez Mederico Blondel des Croisettes (1628-1698). Este prima biserică construită în Malta după un plan eliptic.
Am plecat din Mdina către Hagar Qim și Mnajdra, templele megalitice care se numără printre cele mai vechi situri religioase de pe Pământ. În 1992 au fost introduse de UNESCO in patrimoniul mondial. Prezentarea lor a început printr-un film de 7 minute format 3D, foarte frumos realizat din imagini cu felul cum a luat naștere și cum au trecut cei aproape 5000 de ani peste ele. Apoi am intrat în site-ul arheologic unde am văzut ruinele și munca depusă pentru restaurarea lor. De pe coastă la temple am privit și spre mica insulă Filfla(nelocuită), printre norii de furtună care se strângeau amenințător deasupra ei.
Una din cele mai bune afaceri făcute în Malta a fost să achiziționez un card de transport de la societatea locală de transport de tipul Explore unlimited travel 7, care mi-a dat posibilitatea ca pentru 21 de euro să folosesc toate autobuzele de pe insulă în orice direcție și de câte ori doream, timp de șapte zile.
Nu am uitat nici de capitala Maltei, Valleta, care deși este relativ mică, constați la fața locului că nu îți este suficientă o zi să o vezi. Este o așezare din secolul 16 și este plină de clădiri de pe vremea cavalerilor Ioaniți, care și-au pus puternic amprenta asupra zonei. De vizitat în zonă ar fi:
St. John's Co Cathedral,
Grand Master's Palace,
Barrakka Gardens,
Teatrul Manoel,
Național Muzeum of Fine Arts,
Casa Rocca Picola.
Am luat la pas străzile orașului și după sute de poze la diferitele clădiri pline de istorie și arhitectură, am ajuns la catedrală. Aceasta este simplă pe afară dar interiorul este ceva care te lasă fără cuvinte căci este una dintre cele mai decorate biserici din Europa. Nu prea știi la ce sa te uiți și ce să pozezi. Podeaua este toată din marmură de Carrara, decorată cu diferite imagini, bolta este acoperita cu fresce extraordinar pictate, iar stâlpii și pereții sunt acoperiți cu decorațiuni în foițe de aur, impresionante, îmbinate perfect cu tavanul pictat de Mattia Preti. În catedrală se găsesc numeroase picturi valoroase printre ele fiind celebrele Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul și Sfantul Jerome, ale lui Caravaggio pictate in timpul sederii lui in Malta. Sfântul Jerome are și o poveste în spate, legată de celebrul furt din anul 1984.
Nu poți rata în Valleta, frumoasa Rocca Picola casa unora dintre cele mai vechi familii malteze. Sute de ani de istorie se află între pereții acesteia și am dat în interior două tururi deoarece simțeam că am mai ratat ceva, însă până la ea mai azvârlim câteva poze de pe străzile capitalei.
Rocca Piccola, poartă numele primului ei stăpân Don Pietro la Rocca, este casa prin care de mai bine de 200 de ani au trecut unele dintre cele mai importante familii malteze. În prezent aceasta este proprietatea celui de-al 9-lea marchiz Di Piro și a familiei sale. Obiectele de mobilier din casă au supraviețuit timpului și unele dintre ele sunt de la începutul anului 1500. Casa are dedesubt săpată în stâncă și doua adăposturi antiaeriene din perioada celui de-al doilea război mondial. Se spune că în Valleta există mai multe străzi pe sub oraș decât pe deasupra iar în adăposturile antiaeriene sunt și câteva uși și capete de tuneluri, zidite, pentru a împiedica accesul în casa Rocca prin subteran. Casa este încă locuită dar este permis și accesul vizitatorilor și tocmai de aceea se mai numește și muzeu locuit. Casa este plină de piese vechi de mobilier, sculptură, porțelanuri, tablouri, imagini heraldice, blazoane. Arhiva familiilor se află în casă și conține documente private, înregistrări de famile, istoric de afaceri, procesele și căsătoriile familiilor, documente originale cu privire la înnobilare sau cu privire la investițiile proprietarilor de-a lungul timpului. Pentru mai bine de două ore în Rocca Piccola am pășit în altă lume, în alte locuri și timpuri.
Și să nu uit, la recepție există un material informativ despre ce găsiți în casă și una din limbile în care acesta e scris, este și limba română!
Deși pentru astfel de povestiri se pun de obicei pozele cele mai reușite sunt totuși atât de multe încât aș mai avea de pus.
Peste tot pe la agențiile locale de turism, sau la hoteluri există oferte de vizitare a Insulei Gozo, însă am luat hotărârea să ajungem acolo pe cont propriu, astfel că după un drum de aproximativ o oră de la hotel cu autobuzul până la feribot și apoi încă 20 de minute cu feribotul, drum care costă 4.65 € de persoană, dus/întors, am luat și insula puțin la pas. Ideea e că pe cont propriu am scutit cam 20 de € de persoană și e bine ca atunci când mergeți prin lume sa nu fiți extrem de comozi și să vă împrieteniți cu google maps că oferă cu o acuratețe destul de bună informații suficiente și legăturile care va trebuie să ajungeți în diferite locuri, fără să scoateți din buzunar adaosul agenției care vă duce acolo.
Am mers întâi cu gândul la puțină plajă și soare de Mediterană, în Ramla Bay dar nu a fost să fie, că soare era dar vântul nu dorea să colaboreze așa că am luat doar poze de pe plajă.
Am ajuns apoi în capitala insulei, Victoria unde după câțiva pași pe străzile cu case vechi și bine restaurate, am intrat într-una dintre cele mai frumoase bazilice din cele câteva zeci văzute de mine. Culorile și minunile din interior erau spectaculoase și parcă nu vroiam să mai plec.
Bazilica Sf. Gheorghe cunoscută și sub numele de San Ġorġ în limba malteză este o biserică istorică barocă situată în mijlocul insulei Gozo, și a doua ca mărime din insulă. Bazilica de astăzi a fost construită între 1672 și 1678 iar înainte de actualul așezământ, de-a lungul vremii a fost reconstruită de mai multe ori. Actuala biserică a fost proiectată de Vittorio Cassar construcția bisericii fiind finalizată în 1678, în vremurile acelea fiind cea mai mare biserică creștină de pe insulă și prima biserică din Gozo care a fost construită sub formă de cruce latină. Armonia culorilor din interior, pictura și senzația de pace interioară o așează pe locul 1 din toate zecile de așezăminte în care am intrat până acum.
Am ajuns apoi la Cittadella, micul oraș fortificat din centrul Victoriei. Conform descoperirilor arheologice, orașul apărat natural de faptul că este așezat pe cel mai înalt punct din zonă, a găzduit o mică așezare urbană încă din epoca bronzului. Zidurile sudice au fost reconstruite între 1599-1622 și de-a lungul timpului au fost făcute mai multe planuri de demolare a întregii cetăți dar încă a rămas în picioare. În interior are diferite clădiri din epocile prin care a trecut, biserici și Catedrala Adormirea Maicii Domnului construită între 1697-1711. Tot ce au putut păstra medieval în ea, au păstrat și refăcut foarte bine astfel că poți avea o incursiune destul de interesantă pe aleile acesteia.
Ultima vizită am făcut-o la Mosta ca să văd grandioasa sa Rotondă. Am luat întâi străzile micului oraș la picior printre case vechi și pline de culoare, sau acoperite de flori iar în centru am găsit frumoasa Rotondă. Bazilica are unul dintre cele mai mari domuri nesprijinite, din lume iar în micul muzeu interior este expusă și o replică a bombei din cel de-al doilea război mondial, care a căzut prin dom în timpul slujbei
Undeva în lateralul bazilicii am vizitat și adăpostul antiaerian din cel de-al doilea război mondial, plin de obiecte de uz zilnic din vremea respectivă, de care se foloseau cei care se ascundeau de bombardamentele unor războaie inutile. Tot în Mosta am găsit o frizerie unde în geam la vânzare se afla o mașinuță care mă aștepta și voia să facă parte din colecția mea, un Chevy Stepside pick-up, 1955 cu patina aferentă.
Am reușit și în această ultimă incursiune prin lume să nu arunc atât de mulți bani și pentru toate minunile văzute am scos din buzunar de la plecare până la revenirea acasă, suma de 685 €.
Informații utile:
O masă pt 2 persoane la restaurant între 37 - 43 €,
Ferry spre Gozo, două persoane, dus/întors - 9,3 €,
Bilet Piccola Rocca-10€/persoană,
Bilet catedrală - 15€/persoană,
Card pentru o săptămână la transportul public - 21€,
Circulația este pe partea stângă pe model englez,
Este necesar adaptor pentru prize, un alt lucru unde britanicii și-au lăsat amprenta.
Până la următoarea:
Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!
Comentarii
Trimiteți un comentariu