Bijuterii alese - Villfrance, Menton și Éze

   Cum vă spuneam în rândurile despre Nisa am ajuns în cea de-a doua zi a sejurului în frumosul Menton. Drumul cu autobuzul 100 a fost plin de imagini unice și de culoare iar Menton este una din cele mai cunoscute stațiuni de pe Coasta de Azur, renumită atît pentru cadrul natural deosebit, cît și pentru patrimoniul istoric și cultural.

    O multitudine de magazine și restaurante însuflețesc fațadele ocru ale acestui oraș vechi cu accente italiene. După o gustare în port în soarele meditaranei și acompaniat de legănatul leneș al ambarcațiunilor am urcat de-a lungul străzilor înguste tip labirint către Bazilica Saint-Michel Archange, una dintre cele mai impresionante văzute de mine prin locurile vizitate. Până am ajuns acolo nu au fost puține momentele când am crezut că m-am rătăcit în labirintul orașului vechi unde fiecare străduță cu alte și alte trepte pline de ghivece de flori mă duceau către locuințele absolut fermecătoare ale celor de acolo.

   Din loc în loc am întâlnit locuitori de-ai caselor care veneau de la servici, cumpărături sau își aduceau copii de la școală. Pozele spun mai mult decât orice pot eu spune.

   Este cel mai viu și mai colorat oraș de pe Coasta de Azur și se mai numește și ”Ville de Citron” și este ultimul oraș cu care se încheie practic Coasta de Azur. Cu mult timp în urmă orașul Menton exista și trăia datorită lămâilor, însa cu timpul producția a scăzut dramatic iar în prezent localnicii celebrează acest simbol al orașului în fiecare an printr-un Festival al lămâilor, în luna februarie.

Micul orășel are un farmec aparte datorită climei blânde, vegetației luxuriante și caselor cu fațade colorate. Nu e de uitat nici marea care cu un albastru pur, zâmbește zilnic către orașul colorat, plin de alei fermecătoare, biserici și clopotnițe. În Menton locuitorii și administratorii orașului au o pasiune aparte pentru vegetație și natură și puteți vedea o serie de parcuri și grădini bine întreținute iar în Parc du Pian se găsesc copaci cu vechime de 1000 de ani. Nu este de ratat nici cimitirul de la Chateau de Menton și deși sună creepy, de acolo este cea mai bună priveliște spre coastă și spre acoperișurile orașului. 

   În Villefranche-sur-Mer am ajuns pentru o jumătate de zi. Imediat cum am coborât din autobuz am luat o potecă spre malul marii unde un capucino în buza valurilor a mers ca uns. Și aici am găsit aceleași străduțe tip labirint ca și în Menton iar Villfrance îl pot compara ca și așezare geografică cu Positano din Italia.

   Aici am prins marea cu o culoare superbă iar pozele luate de pe unde am putut îmi vor colora mereu amintirile.

  Villefranche l-am luat la picior de undeva dintr-o zonă laterală unde am hotărât să coborâm din autobuz. Am mers în principal prin zona de coastă, jos de unde am admirat restaurante și clădirile pastelate. Portul orașului este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai frumoase porturi aflate la Marea Mediterană. Am intrat printre altele în frumoasa biserică Saint Michael's Church aflată în inima centrului istoric al orașului. A fost construită în 1750 în stil italian, baroc și găzduiește numeroase opere de artă dintre care cea mai apreciată este pictura ce-l înfățișează pe Sfântul Mihail, aflată deasupra altarului din marmura.

Nu pot spune că l-am explorat prea mult însă poate va exista o dată viitoare și o să îmi fac mai mult timp să îl descopăr. 

   La mică distanță de Nisa se află sătucul medieval Éze. Pentru el am luat tot din port autobuzul 100 până la Éze Sur Mer iar după câteva poze cu mica plajă am luat autobuzul 82 până la stația Éze-Village. Drumul este spectaculos și oferă peisaje deosebite spre Mediterană. Nu am prins un loc pe partea dreaptă a sensului de mers și fiind aglomerat nu era loc de poze cu panoramele spectaculoase.

   Autobuzul a oprit chiar la baza stâncii pe care este amplasat sătucul medieval. Pe tot parcursul plimbării am văzut case din piatră, străzi și alei pavate cu piatră, excelent refăcute, am urcat pe scări abrupte și în fiecare loc, capăt și intersecție găseai câte un mic magazin de suveniruri. Am observat felinare de diferite forme, atârnate la intrările în case sau în hoteluri. De altfel în frumosul sătuc medieval am putut observa și existența câtorva hoteluri de cinci stele, chiar multe având în vedere suprafața acestuia. Nu am intrat în ele dar îmi pot imagina priveliștea către Mediterană, din piscinele construite pe stânci. 

   Partea centrală din oraș este formată dintr-un castel ce datează din secolul al XII-lea și în jurul acestuia sunt amplasate circular o serie de clădiri și căsuțe. Toate aceste clădiri vechi și străduțe înguste sunt foarte bine restaurate, iar cărămida roșie care este materialul de bază, reamintește tot timpul de istoria locului și se pare că așezarea a fost fondată în anul 600 î.H de tribul Ligur. Chapelle de la Sainte Croix construită în 1304 este cea mai veche clădire din satul medieval iar frăția care a construit lăcașul se pare că există și astăzi(Pocăiții Frăției Albe)

   Străzile labirint te conduc către vârful stâncii unde se află o grădină exotică extrem de frumoasă, care la un preț de 4 € de persoană oferă o multitudine de plante și de culori iar priveliștea ce o poți vedea de la cei 430 de metri înălțime este minunată. Albastrul mării, albastrul cerului și culorile cactușilor de diferite forme, acoperișurile de țiglă roșie îți dau senzația că e un vis. Undeva la baza grădinii se află și un loc de relaxare cu șezlonguri din lemn, înconjurat de plante exotice și apele unei mici cascade. Lăsând drumul până acolo și înapoi, frumosului Éze i-am dedicat mai mult de juma de zi și dacă hotărâți să încercați Franța în zona asta, nu ratați cele trei bijuterii povestite aici.

Până la următoarea călătorie vă mai las câteva poze și să ne reauzim cu bine!

Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!