Început de an - Nisa, Monaco și Cannes

Cu puțin înainte de a începe conflictul din Ucraina am apucat două bilete ieftine pentru Nisa astfel că pe 20 martie am zburat pe Riviera Franceză. Biletul de avion a costat 91€ iar de cazat am găsit hotel Saint George pentru un 417€ pe 7 nopți, astfel că am început prima zi a vacanței cu un mic dejun bogat la o terasă din zonă, după care am stabilit planul de bătaie și am început cu Basilique Notre-Dame de l’Assomption aflată în apropierea hotelului, apoi am luat-o pe străduțele orașului cu direcția Turnul Bellana.

Am ajuns în piața Palatului de Justiție unde era un târg de obiecte vechi care se continua două străzi mai încolo în piața provensală Saleya unde erau zeci de tarabe cu mii sau poate zeci de mii de antichități. La cât de mult îmi plac mie, îmi trebuia o zi din concediu numai pentru așa ceva, însă a trebuit să scurtez privitul și căutatul de orice ca să ajung spre capătul Promenadei des Anglais, unde se află scările de urcare la turn. Acolo se află și un lift pentru cei mai comozi însă ratezi punctele unice de făcut poze asupra promenadei.

Odată cu turnul am văzut și Colline du Chateau și cascada frumoasă de acolo neputând rata și câteva poze de sus asupra portului Nisa. Am coborât pe partea cu portul dar am intrat tot în oraș unde am luat masa de prânz lângă Cathédrala Sainte-Réparate de Nice închisă momentan și de aici am luat alte străduțe la pas cu direcția Fontaine du Soleil și Hotel Negresco care era și de vizitat chiar daca nu ești cazat. Aici am constatat că nu mai este posibil decât dacă faci consumație la restaurantul acestuia așa că venind deja de la masă nu a mai fost cazul de o altă consumație și am făcut pozele doar din exterior. În drum spre cele două am găsit deschisă și Église Sainte Rita unde am luat câteva instantanee cu interiorul frumos. 17 kilometri am hoinărit în prima zi pe străzile frumosului Nisa și am atins o mare parte din obiectivele stabilite dinainte dar alte și alte frumuseți erau la fiecare capăt de străduță.

Partea veche a orașului, este numită Vieux Nice și presupune un labirint de străduțe înguste care seamănă cu cele din Italia. Seara, acestea sunt pline de turiști sau localnici care stau la terase, se plimbă sau fac cumpărături în magazinele locale. Aici veți găsi toate tipurile de cadouri și suveniruri dorite, ulei de măsline, condimente, ierburi, săpunuri sau vinuri. Tot în centrul vechi se găsește și turnul cu ceas și impunătoarea clădire a Palatului de Justiție.

Am început și ziua a doua cu direcția gării pentru a vedea ce trasee găsim pentru Monaco, Menton și Cannes. După ce am văzut orarele și tarifele am luat-o spre Catedrala Ortodoxă Rusă Sfântul Nicolae. Impunătoare pe afară dar destul de sărac ornată în interior și cu personaje obtuze specifice ortodoxiei la intrare, care stăteau cu ochii pe tine să nu cumva sa faci o poză de parcă ai fi furat secrete prețioase. Diferențele între catedralele ortodoxe și cele catolice sunt extrem de mari. În timp ce aproape toate cele catolice sunt deschise publicului toată ziua, cu fotografii la liber și uneori cu persoane care te ajută cu informații sau coduri scanabile care te introduc în aplicații unde asculți povestea lăcașului, cele ortodoxe sunt cu lacăte pe ele când nu au loc slujbe și atunci când sunt deschise există cineva care face tot posibilul să te îndepărteze de divinitate. Totuși am furat câteva poze din interiorul catedralei ruse chiar daca doamna grețoasă de la intrare avea puțin din privirea lui Putin și mi-a părut rău că nu am avut și o coală să-i scriu ceva despre el și să-i înmânez ca să aprindă o lumânare odată cu urarea.

Am coborât de la catedrală spre port unde am făcut câteva poze și am avut o clipă de odihnă și apoi cum citisem undeva că în zona portului se poate lua autobuzul 100 cu direcția Menton cu trecere prin Monaco, l-am căutat și l-am găsit pe picior de plecare astfel că pentru 1.5 euro am luat pe nepusă masă la ora 13 decizia să vizităm Menton iar călătoria și vizita în micul oraș a meritat din plin. Despre ea în a doua poveste a acestei aventuri pe riviera franceză.

Ziua a treia am început-o târziu cu o plimbare pe străzi cu direcția Palatului Lascaris dar până acolo am oprit la A Buteghinna pentru un prânz delicios format din o porție de Les panisses saaussonn urmat apoi de ratatouille, acompaniate de o bere artizanală. Oricum la capitolul restaurante, terase, bărulețe, centrul vechi al Nisei este plin. Cum eu nu trăiesc ca să mănânc ci invers îmi este greu să vă dau detalii despre mâncăruri sau care din ele sunt mai deosebite așa că dacă ajungeți rămâne la alegerea voastră să intrați unde aveți chef. Am ajuns și la Palatul Lascaris unde pentru o taxă de 5 euro vei vizita o clădire aristocratică din secolul al XVII-lea. În prezent, este muzeu al instrumentelor muzicale și găzduiește o colecție de peste 500 de instrumente, ceea ce înseamnă că deține a doua cea mai importantă colecție a Franței.

Pentru ziua de 24 am ales să las Nisa pentru ceva nisip fin de pe la Cannes. După o călătorie confortabilă cu trenul din gara Nisa, la ora doisprezece m-am prezentat pe plaja Croisette Beach. Nisipul extrem de fin și apa curata și liniștită m-au țintuit acolo până la un 16:00 moment în care am luat puțin străduțele la pas, am urcat la Chateau de la Castre și la Biserica Notre Dame D' Esperance. Această stațiune frumoasă de pe Coasta de Azur are oferte pentru toate gusturile de la plaje publice la plaje private, porturi cu iahturi de lux, bulevarde elegante, magazine atât de lux cât și accesibile, hoteluri frumoase și restaurante pe toate gusturile. Vremea este ușoară pe tot parcursul anului și poți face plajă din martie până în octombrie dovadă că am făcut 4 ore cu bălăceala de rigoare.

Cartierul Le Suquet situat pe un deal pitoresc oferă o vedere excepțională asupra zonei. Cartierul nu are trafic auto, este organizat în străzi micuțe și scări înguste cu curți micuțe și resturi de ziduri vechi pe o parte și pe alta. Străzile sunt pline de mici magazine cu suveniruri, buticuri gastronomice sau cu haine. Notre-Dame de l'Espérance este cea mai importantă biserică din Cannes. Edificiul este din goticul târziu din secolul al XVI-lea și are o Madonna din secolul al XVII-lea pe altarul înalt. Biserica are o combinație de stiluri arhitecturale, inclusiv un pridvor renascentist, plus o orgă care a fost instalată în 1857. Există, de asemenea, un cimitir vechi care datează din secolul al XVI-lea. Aici există și Muzeul Castre cu o colecție de antichități mediteraneene, artă primitivă pre-Columbiană, obiecte de artă exotice din Oceania și Himalaya, colecție de instrumente muzicale și picturi peisagistice provenite din secolul al XIX-lea.

Nu ajungi la Cannes fără să pășești pe covorul roșu de la Palais des Festivals și să îți pui mâinile acolo unde și-au lăsat amprentele palmelor actori renumiți ai cinematografiei.

După ceva cumpărături am lăsat Cannes în liniștea lui și am luat trenul înapoi spre Nisa, tren care prin Antibes a luat o pauză de aproape două ore din cauza unor situații tehnice apărute în gara Nisa. Asta nu mai pățisem prin vacanțe dar totul are un început.

Am uitat de trenul cu problemele tehnice și în penultima zi de concediu am ajuns cu același autobuz 100 la Monaco. Când auzim de Monaco, gândurile ne zboară imediat spre lux și rafinament. În statul princiar de doi kilometri pătrați care este situat pe Riviera Franceză, veți rămâne surprinși de zecile de atracții turistice care vă vor încânta la tot pasul. Aici marea se împletește cu zona deluroasă, iar clădirile vechi cu cele contemporane și ar fi a doua cea mai mică și mai dens populată țară din lume. Prima vizită Cazinoul Monte Carlo, un complex de jocuri de noroc și divertisment, ridicat la inițiativa Prințesei Carolina și care a reprezentat ani la rând sursa principală de venit a principatului Monaco. Sălile de joc sunt decorate cu vitralii și sculpturi deosebite, atriumul este realizat din marmura și acoperit cu aur și totul se transformă în grandoare și strălucire.

Pe partea cu marea o esplanadă frumoasă este înțesată cu tălpile unor fotbaliști celebrii și le-am luat pe toate la control găsindu-l și pe Hagi acolo.

Mai puteți merge la Muzeul Oceanografic, un muzeu de științe marine inaugurat în anul 1910. Clădirea se înalta pe o stâncă la 85 de metri, iar arhitectura sa aparține stilului neo-baroc. Aici veți găsi specii de faună marină, precum stelele, aricii și căluții de mare, broaște țestoase, o colecție de obiecte cu scop cultural și ritual, machetele unor nave, iar la subsol se afla un acvariu imens cu 4000 de specii de pesti. La etajul 1 veți avea ocazia să admirați o expoziție navală, care include și un iaht de cercetare care a aparținut fostului principe Albert I.

Am continuat cu Palatul Princiar, care a fost mai întăi o fortăreață realizată în stil genovez. Reședința oficială a prințului de Monaco cu apartamentele sale luxoase este deschisă publicului doar sezonier, iar un bilet de intrare costă vreo 8 euro pentru un adult. Nu era deschis pentru vizită dar am avut parte de schimbarea gărzii totuși.

Cel mai cunoscut obiectiv religios din Monaco pe care îl puteți vizita este Catedrala Sf. Nicolae, care îmbină stilul roman cu cel bizantin și în care a fost înscăunat printul Albert al ÎI-lea în anul 2005. Aceasta este realizată dintr-o piatra deosebită care se albește după ploaie. Intrarea este gratuită însă am ajuns când era o slujbă specială unde se pare că intrau doar persoane cu invitație.

Nu puteți pleca din Monaco fară să admirați iahturile luxoase din porturile sale. Unul dintre acestea este portul Hercules, care este folosit din vremuri străvechi. Acesta a fost extins de mai multe ori în ultimul secol, astfel că astăzi poate primi vreo 700 de vase. Priveliștea asupra portului și străzilor orașului sunt superbe de peste tot și nu te saturi de poze nicicum. Am încheiat vizita în micul stat cu o masă liniștită și apoi autobuzul ne-a condus pe frumoasa șosea suspendată spre Nisa pentru ultima noapte a vacanței.