Isla Colombina - La Gomera

Așa cum vă spuneam în povestea trecută am părăsit Tenerife pentru două zile și m-am îndreptat spre La Gomera, un loc absolut senzațional, cu peisaje de o frumusețe aparte, locul unde tradițiile și spiritul de comunitate a rămas la fel, nefiind marcate de trecerea timpului și peste toate astea, geografia zonei a fost presărată cu o infrastructură care te lasă fără aer și care concurează fără probleme cu zone mai dezvoltate ale lumii făcând ca oamenii să comunice și să relaționeze mai bine ca oricând.

Am plecat din Puerto de la Cruz spre Los Cristianos cu trecere prin Icod de los Vinos și Santiago del Teide. În Los Cristianos am luat un feribot al companiei Fred Olsen, spre San Sebastian de la Gomera și timp de 21 mile nautice ne-am bucurat de briza oceanului și de timpul superb care avea perspective bune.

În San Sebastian am început incursiunea cu o pauză de vreo 45 de minute la plajă unde bătea vântul destul de bine și nisipul extrem de fin pătrundea fără probleme în toate lucrurile astfel că am ales să lăsăm plaja în spate și să o luăm spre munte. Am traversat parcul La Torre del Conde care are în mijloc cea mai veche fortăreață miliară din insulele Canare, construită în anul 1450 cu scopul de apărare împotriva unei posibile revolte a populației indigene din insulă. Aici se presupune că, Cristofor Columb s-ar fi întâlnit cu Lady Beatriz de Bobadilla, Señora Insulei La Gomera. Nu am plecat din capitală înainte să ne oprim în El Mercado municipal unde un pui la rotisor acompaniat de o pungă mare de cartofi prăjiți ne-a făcut cu ochiul. Ne-am aprovizionat aici și cu fructe și lichide pentru incursiunea care urma în inima insulei. Am părăsit San Sebastian cu direcția Vallehermoso pe șoseaua GM2 și frumosul drum a oferit la fiecare curbă priveliști de neuitat fiindu-mi greu să aleg unghiurile de fotografiere. După ce am trecut de El Mirador de Degollada și El Mirador de Los Roques am oprit în Laguna Grande din Parcul Național Garajonay, să devorăm puiul care încă era cald. Înconjurați de o pădure magică cu copaci îmbrăcați în mușchi, înconjurați de multă ferigă și păsări zgomotoase, cam la un 10 grade în jurul mesei am pus de o masă câmpenească și ne-am bucurat de simplitatea naturii și a locului în sine care era amenajat foarte frumos să nu îți lipsească nimic pentru o ieșire în natură. De altfel și pe insula Tenerife ca și aici astfel de locuri special amenajate pentru grătar și activități în natură sunt ceva obișnuit și absolut toate se bazează pe durabiliate și respect față de natură și faună. Toate construcțiile din astfel de spații special amenajate sunt din materiale naturale, prietenoase cu mediul și care se integrează cu natura.

În drumul spre Vallehermoso am deviat puțin și am ajuns în Alojera să vizităm La casa de la Miel de Palma și aici prietenul Dan a avut surpriza să își întâlnească o fostă elevă de la orchestra de muzică, care lucra chiar aici. Aici am văzut cum se culegea în timpurile străvechi siropul de palmier, căci miel de palma nu este miere propriu zisă ci este seva din palmieri și este mai hrănitoare decât mierea și se folosește în bucătăria locală adăugat la mâncăruri din carne, combinat cu brânză sau ca sirop pentru dulciuri. Tehnica de cules încă se folosește și astăzi. Am făcut aici o degustare și am și cumpărat câteva sticluțe mici cu delicioasa miel de la palma și am reluat drumul spre destinația noastră. Pe drumul parcurs de-a lungul insulei am remarcat același sistem de terasare a coastelor abrupte ale muntelui în scopul folosirii pământului pentru agricultură ca și în Tenerife.

Am ajuns într-un final pe înserate în Vallehermoso unde seara am petrecut-o în micul orășel alături de prietenul lui Dan, Fernando Martin consilier al municipalității. Noaptea am petrecut-o în casa rurală El Cabezo, casa lui Fernando, o casă rurală, cochetă, ascunsă printre piscurile stâncilor pline de vegetație, loc unde liniștea a fost mai adâncă ca oriunde.

După o noapte liniștită și relaxantă, a doua zi am plecat spre plaja din Vallehermoso unde am prins câteva poze cu oceanul agitat și undeva în departare pe coastă am văzut Castillo del Mar, o construcție interesantă care era cunoscută sub numele de Empaquetadora de plátanos , Pescante sau Castillo . Din 1890, toate mărfurile de pe insulă, în principal banane, erau încărcate și plecau de pe insulă prin Castillo del Mar. În vremurile acelea Castillo era cel mai important centru comercial, iar Vallehermoso era centrul comercial al insulei. Castillo del Mar a fost ultimul punct de plecare pentru călătoria emigranților de pe La Gomera către America de Sud. În 1950, comerțul în El Castillo a încetat și locul a căzut în uitare până în 1981, când Thomas Müller a achiziționat instalația portuară de la Don Eugenio Garcia Perez și a încercat să reabiliteze locul însă se pare că lucrările au eșuat într-un final. La întoarcere am trecut pe la primărie să ne luăm rămas bun de la Fernando și în biroul acestuia am descoperit poze de când Daniel coordona orchestra din Vallehermoso iar după am mers la o cafea în casa lui Fernando unde gazdă ne-a fost soția acestuia, Elena.

Am părăsit Vallehermoso și am reluat drumul spre San Sebastian, pe un alt traseu, pe șoseaua GM1 trecând prin Tamargada, Agulo și Hermigua, trecând culmea muntelui (La Cumbre) prin câteva tuneluri. Am mai făcut o oprire de o cafea și pentru alte imagini de colectat la amintiri, la El Mirador de Manaderos. Odată ajunși în San Sebastian, ne-am deplasat în Plaza de la Constitución unde am luat masa de prânz la terasa Los Laureles și apoi am făcut câțiva pași pe străzile din jur intrând prin micile magazine cu suveniruri aflate în zonă. Am mai aflat că La Gomera a fost ultimul punct în care Columb a facut escală înainte de traversarea Atlanticului spre Americi și de asta se mai numeste și Isla Colombina. Pe insulă există și un loc unde se ajunge doar cu barca și la care aș vrea să ajung în acel moment în care vreau o perioadă lungă de relaxare fără alte obiective în vizor. Acesta se numește Hotel Finca El Cabrito. Hotelul este construit pe o fostă plantație de banani și este situat într-o vale mare și verde chiar lângă mare fără acces pentru mașini, de pe drumuri, departe de agitația turismului de masă.

Nu am vizitat toată insula deși nu m-aș fi săturat să o fac, dar am avut senzația clară că aici când vezi seninătatea peisajului realizezi că natura, istoria și obiceiurile, este ceea ce le rămâne mai de preț celor de vin după noi. Am fotografiat non-stop din mașină și de oriunde am făcut pauze, ca să fiu sigur că păstrez cât mai multe frânturi din frumusețea insulei iar pentru asta am avut parte de ghidul perfect, Daniel, omul care a lucrat 6 ani în Vallehermoso, la orchestra locală. În La Gomera dacă devii călător îți trebuie un rucsac și o gheată potrivită și cu succes o să reușești să te deconectezi de zgomotul zilei și să te pierzi într-o natură care îți dă senzația că este neatinsă și te invită să-i explorezi minunăția. Astfel de locuri mi-aș dori să le iau la picior pe parcursul a mai multor zile iar potecile și drumurile să mă ducă spre comunități unde să mă pierd printre oamenii locului, să le aud gândurile și să le văd viața. Am părăsit La Gomera seara cu fery și undeva la ora 23:00 am ajuns înapoi în Puerto de la Cruz la hotel încântați de tot ce am văzut.

Legat de cheltuielile estimative vă pot spune că pentru trei persoane, două zile pe La Gomera, incluzând și bilet feriboat cu mașină inclusă, cheltuieli legate de combustibil, hrană, mici suveniruri, cazare au fost de 370 euro.

Transportul în comun pe insulă este deservit de GuaguaGomera care are 4 linii disponibile ce leagă diferite puncte ale insulei.

Ce se mănâncă prin La Gomera:

Gofio - cocoloș frământat din făină de cereale prăjite în prealabil pentru nu a mai necesita fierbere;

Almogrote - pastă de brânză maturată asezonată cu moho roho;

Garbanzas con carne de cochino(năut cu carne de porc), fel de mâncare care mie mi-a plăcut foarte mult;

Potaje de berros -supă cremă de textură groasă făcută din cartofi, morcovi și berros( plantă spontană crescută în locuri umede). La aceasta se adaugă și coaste de porc sărate și fierte;

Pește sărat asezonat cu papas arrugadas sau gofio;

Costillas con papas y pina de millo - coaste sărate de porc fierte cu cartofi și bucăți de porumb fiert;

Puchero - bucăți mari de legume fierte și bucăți de porumb fiert servite cu bucăți de carne de porc fierte și sărate;

Felurile acestea de mâncare sunt din timpuri străvechi dar au rămas în gastronomia locală până astăzi;

Ce să vedeți:

San Sebastian;

Casa de Colon(casă în care a locuit Columb);

Parcul Garajonay;

Biserica Mănăstirii Santo Domingo;

Los Roques;

La Torre del Conde;

Vallehermosa;