Oradea - bijuteria Crișanei
Am ajuns și la Oradea pe 7 martie după ce am părăsit Timișoara care se pregătea de o nouă carantină. Pe traseu cu trenul am mai surprins imagini frumoase ca turlele Bisericii Romano-catolice din Vinga dar și unele inedite cum ar fi un drum asfaltat care se termina în câmp, asta pe undeva pe raza județului Arad.
A doua zi am început periplul prin oraș cu Biserica Romano-catolică Coborârea Sfântului Duh care era la 5 minute de hotel. În perioada 1732-1743 călugării franciscani au construit o biserică și o mănăstire. Biserica a fost transformată în anul 1876 de Ferenc Knapp, care i-a adăugat turnul, iar în perioada 1903-1905 a fost reconstruită nava bisericii și s-au construit și două turnuri secundare în stil eclectic după proiectul arhitectului Kálmán Rimanóczy (fiul). Din vechea biserică a rămas doar cripta și șase altare laterale, iar clădirea mănăstirii vechi face parte din spitalul militar.
Era deschisă și am intrat iar mai jos vedeti imagini
Restul zilei am "pierdut-o" prin toată zona de centru, piața Unirii, bisericile din zonă, Palatul Vulturul cu vitraliu, Palatul Episcopiei greco-catolice, Palatul Ullman, Piața Regele Ferdinand cu Teatrul de stat. În Piața Ferdinand am găsit clădirea BRD excelent restaurată, iar pe ea era o inscripție care atesta faptul că a fost proiectata și construită în anul 1907 de Rimanoczy Kalman Jr.
Una din cele mai frumoase clădiri din Oradea rămâne totuși Palatul Moskovits Miksa.
Familia Moskovits deținea la începutul secolului XX una dintre cele mai importante intreprinderi din Oradea denumită – Fabrica de spirt, drojdie, rom, lichior și chimicale Moskovits Mór și fiul.
Pe undeva pe la începutul secolului au realizat și distribuit, cu acordul episcopului romano-catolic de atunci, o băutură specială, exotică numită Lichorul „Lotus”, obținută din Nimphaea Lothus Thermalis de la Băile Episcopale. Lichiorul a fost numit și „băutura de masă a înaltei societăți” și a fost pusă în vânzare numai în anumite prăvălii și cofetării.
Clădirea a fost ridicată între anii 1904-1905. Palatul este o mostră de apetit deosebit pentru secessionul de sorginte germană al lui Rimanóczy, secession münchenez, aşa numitul Lilienstil.
Palatul beneficiază de ornamente bogate cu multe elemente vegetale, flori cu tulpinile lungi, care sunt excelent puse în valoare seara când se aprind luminile acestuia.
Am ajuns mai târziu și la Catedrala Greco Catolică unde la finalul vizitei interioare am constatat că în spatele acesteia statuia Episcopului catolic Demetriu Radu privește peste stradă către Episcopul ortodox Roman Ciorogariu aflat în fața intrării în Biserica cu Lună sau Adormirea Maicii Domnului.
Am încheiat periplul prin centru la Palatul Vulturul Negru. Aceasta era la începutul secolului XX un complex multifuncțional care îngloba spații comerciale, restaurant, hotel, berărie, săli de spectacole, cofetărie, bancă și câteva apartamente. Ca arhitectura palatul se încasează la seccesion/Art Nouveau. Denumirea de Vulturul Negru datează din secolul XVIII când pe acest loc în anul 1714 se afla localul Hanul Vulturul, iar Piața Unirii(acum), era Piața Mică(atunci). De-a lungul vremii clădirea a suferit mai multe modificări și reconstrucții și este unica clădire de acest fel din România, având un pasaj interior acoperit cu verieră. Vitraliul cu vultur dintre galeria cu etaj și cea cu parter este cel original, iar celălalt care este amplasat la ieșirea din pasaj spre Piața Unirii nu a existat în planurile inițiale și a fost adăugat în 1969-1970.
Nu poți să treci prin Oradea și să nu te duci la Cetatea Oradei. Aici în cadrul cetății funcționează Muzeul Orașului Oradea și pentru 25 de lei am avut parte de o incursiune interesantă prin aproximativ 15 expoziții, cea mai frumoasă fiind cea cu Invențiile Evului Mediu-Leonardo Da Vinci, undeva la subsolul cetății unde efectele sonore erau extraordinare.
Am început cu Expoziția Medievală Templieri și apoi am mers mai departe cu Români în primul război mondial, Jandarmeria Română 1850-2020, Expoziție Biserica Reformată, Expoziția Internationala a femeilor fotograf. Stampe Japoneze, Iudaismul mesianic, Viața la Curtea Regală-Matia Corvin, Istoria Fotografiei Orădene, Oradea în epoca comunistă (Colecția Nicolae Meseșan), sau 50 de ani de grafică românească sunt alte expoziții pe unde am trecut. Câteva ore am stat în cetate și de prin toate am luat sute de imagini, iar câteva din ele le împart cu voi aici.
Sinagoga Neologă Sion a fost un alt loc unde am ajuns după cetate. Aceasta a fost construită de evreii reformiști în anul 1878.
În interior, decoraţia pictată este în întregime inspirată din stilul maur, iar pe scările de coborâre de la etajele superioare sunt tăblițe inscripționate cu nume de evrei uciși în lagărele de concentrare de către naziști.
După o masă copioasă la restaurantul Piazza Unirii care e devenit preferat pe timpul șederii în Oradea, am mers pe dealul Ciuperca unde ai o panoramă frumoasă asupra orașului. Am ajuns mai devreme de apus așa că nu am poze cu soarele care merge liniștit la culcare după ce mângâie acoperișurile clădirilor frumoase din oraș. Am uitat sa vă spun că la Piazza Unirii am mâncat cea mai bună supă de pui cu tăieței din toată viața mea și la fiecare masă luată acolo supa aia nu a lipsit, mai ales că mă încerca o gripă cam urâtă.
Ultima zi prin Oradea am ajuns la cel mai important Complex Baroc din România, precum si unul din cele mai reprezentative ale Europei.
Complexul Baroc din Oradea este constituit din trei monumente:
Palatul Baroc sau Palatul Episcopiei Romano-Catolice (1762-1777),
Bazilica romano catolică,
Șirul canonicilor.
Din păcate Palatul era închis pentru renovare astfel că am intrat doar în Bazilică și am trecut prin arcadele Șirului Canonicilor.
Palatul este unul din cele mai valoroase și grandioase edificii construite în stil baroc pe teritoriul Romaniei, având 100 de camere şi 365 de ferestre cate una pentru fiecare zi a anului. Edificiul a fost construit initial după planurile arhitectului italian Giovani Battista Ricca si preluat mai apoi de arhitectul austriac Franz Anton Hillebrandt.
Catedrala Romano-Catolica, cu hramul Sfanta Maria, a fost construită între 1752-1780 dupa planul aceluiași arhitect italian Giovanni Battista Ricca, iar după moartea sa, construcția a fost terminată de Franz Anton Hillebrandt. Imaginile și paleta de culori din catedrală m-au dus cu gândul la edificiul catolic din Pompei, unde eram în aprilie 2019 și locul unde am văzut unele din cele mai frumoase picturi ale unui edificiu catolic.
Este cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul Romaniei si între cele mai frumoase bazilici din Europa.
Șirul Canonicilor este un complex arhitectural format din 10 clădiri înșiruite, construite în mai multe etape pe parcursul a 100 de ani, între 1750-1875. Este compus din 57 de arcade care formează un coridor lung de peste 250 de metri care unesc cele 10 cladiri.
Vă las în continuare imagini din frumosul oraș și de pe străzile pe unde am ajuns în plimbările mele. Am trecut și pe lângă Reședința Episcopiei Ortodoxe Române, o clădire frumos restaurată care a fost construită în 1903 și este fostul Palat Rimanoczy K Junior.
După cele cinci zile la Oradea pot trage concluzia că este cel mai frumos și curat oraș din România și direcția în care merg proiectele locale îl va ține în top pentru mult timp. De altfel se cunoaște că Oradea este orașul care a atras cele mai multe fonduri europene și totul aici s-a construit după manual.
Costurile pentru vacanța în frumosul Oradea au fost de 1280 ron/cameră pentru 5 nopți la hotel cu mic dejun inclus iar restul cheltuielilor zilnice prin toate locurile vizitate au însumat 760 ron/persoană în asta inclus fiind și biletul de avion Oradea-București.
Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!
Comentarii
Trimiteți un comentariu