Santa Maria de Poblet

    Am ajuns la Mânăstirea din Poblet pe un 22 octombrie extrem de câinos, după ce m-am întâlnit cu scriitorul Paul Gabor la o cafea unde ne-am făcut un plan de bătaie și el a venit cu ideea să mergem acolo, mai departe de rutele clasice ale turismului pe tărâmurile Spaniei. Frumoasa Reial Monestir de Santa Maria Poblet este o mânăstire cisterciană fondată în anul 1151 de călugări cistercieni și  are un amestec unic de forme arhitecturale și combinații de cistercian, romanic și gotic.

  În Poblet am ajuns după douăzeci de minute de mers cu mașina din Tarragona iar vremea nu prea dădea semne că vrea să ne fie prietenă însă prestanța cu care ne-a întâmpinat așezământul ne-a făcut să uităm de timp. Mânăstirea nu a rămas înghețată în vremurile de, demult și de cum am început turul de vizitare am avut surpriza să fim duși prin două camere transformate în cinematografe unde în pas cu vremurile pe trei pereți ai camerei, cei care se ocupă de administrarea așezământului au creat și ne-au prezentat un mic film despre spiritualitate, cultură și istoria locului.

    Mânăstirea din Poblet face parte dintr-un complex de trei mânăstiri surori cunoscute sub numele de triunghiul cistercian, celelalte doua fiind Santes Creus și Vallbona de les Monges. De-a lungul timpului aceasta a fost palat regal, reședință, complex militar sau panteon regal. De altfel aici sunt îngropați opt regi ai regiunii Aragon-Catalunya, printre care Alfonso al II-lea, Alfonso al V-lea, Iacov I, Petru al IV-lea.

    În mânăstire se găsesc obiecte de o frumusețe rară din fiecare perioadă unul din cele mai cunoscute fiind altarul de alabastru creat de Damian Forment în 1529. Complexul are și clădiri private și clădiri de lucru și de-a lungul vizitei printre superbele lucrări se ajunge și în zona fostelor clădiri ale călugărilor sau locul unde aceștia își pregăteau sau serveau masa. Absolut toate obiectele sunt puse în valoare de lumini montate strategic și rămâi fascinat de unicitatea și strălucirea lor.

    În toate camerele unde am avut acces era o liniște extrem de plăcută, de altfel toată zona fiind cufundată într-o liniște monahală plăcută. Am pierdut mai mult de două ore printre obiectele vechi și unice și fără să vrei le îndrăgești pe toate iar mirosul vechi al lemnului și al obiectelor te duc cu gândul și spiritul către locurile și vremurile de atunci. 

    Vă las mai departe imaginile luate din frumoasa mânăstire și pentru toți cei care ajungeți în Catalunya nu ratați acest loc frumos.

Până la următoarea poveste despre frumoasa Catalunye, vă urez:

   

     Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!