POMPEI - Orasul încremenit în timp
Sute de ruine printre străduțele care te conduc la alte și alte locuri unde acum aproape două mii de ani oameni ca și noi își trăiau viața în localitate cu tumulturile și problemele ei zilnice.
Am ajuns la Pompei cu linia de tren Circumvesuviana cea de care am pomenit în episoadele anterioare ale vizitei mele prin Italia, zona Amalfitană și Napoli. Un bilet de intrare în Pompei costa cam 15 euro dar atenție de unde îl luați că la ieșirea din gară care este foarte aproape de intrarea în vechiul oraș sunt un fel de ghizi locali care te îndrumă spre anumite case de bilete ale unor afaceriști locali unde biletul este cu 2 euro mai scump și asta pentru că primești o hartă a orașului vechi pe care la intrarea propriu zisă o primești gratis. Eu m-am înțepat întâi dar mi-am revenit repede și m-am întors înapoi și am cerut cei doi euro motivând că pe bonul fiscal sunt trecuți doar 15 pentru bilet nu și suma pentru hartă. Cum nu au fost dispuși să emită bon fiscal pentru doi euro coroborat cu faptul că am zis și ceva de carabinieri, aceștia au reacționat rapid și mi-au pus cei doi euro în față cu niște înjurături pe care le-am luat drept scuze 😄.
Pompei este acum o întindere de liniște, pietre, ruine și construcții străvechi care arată că omenirea a fost și altfel și că avem în spate mii de ani de istorie și de ciclicitate a planetei.
Când planeta are de schimbat ceva o va face fără ezitare și fără să poată fi împiedicată de om. Aici e unul din locurile unde planeta a vrut să schimbe ceva și în 24 august anul 79 Vezuviul, timp de o zi și o noapte a pus deasupra unei civilizații cenușa și lava din pântecul său.
Atunci la erupție au fost acoperite sute de case, magazine ale vremurilor respective, clădiri publice decorate cu fresce și mozaicuri, cele două teatre, amfiteatrul și trei terme mari și de asemenea principalul locaș de cult, Templul lui Jupiter. Toate astea le puteți vedea dacă aveți timpul și disponibilitatea să ajungeți aici, unde sigur nu veți regreta, căci locul este foarte frumos și are o liniște aparte unde poți contempla la măreția vieții.
Sub stratul gros de cenușă au fost descoperite de-a lungul timpului, case cu mobilier intact, oameni și animale care nu au reușit să se salveze, mozaicuri, statui, fresce, toate conservate exact cum au fost prinse de erupție. Așa cum vedeți din poze arheologii au reușit să păstreze și să ofere vizitatorilor imaginile vremurilor de atunci și fiecare pas făcut te duce cu gândul că acolo cineva încerca să se salveze din fața marelui dezastru. Aproximativ 2000 de oameni ar fi murit în urma acelui eveniment iar rămășițele acestora au fost găsite conservate de timp, în clădiri, pe străzi și în afara orașului.
Trebuie să știți că fiecare parte a vechiului oraș este originală, sunt case cu fresce, arcade umbrite, fântâni și undeva aproape de amfiteatru este și un muzeu unde puteți vedea mii dintre obiectele salvate în urma săpăturilor. In interiorul amfiteatrului a concertat și celebra formație Pink Floyd. Pompei lasă o impresie de neuitat și simți efectiv că deși nu ai trăit acele vremuri, prin faptul că ești pe străzile lui ai contact direct cu civilizația romană.
Am părăsit ruinele orașului după 5 ore de plimbare și m-am îndreptat spre Santuario della Beata Vergine del Rosario cel mai frumos așezământ catolic vizitat de mine până acum.
Templul a fost construit între anii 1876 și 1891 iar interiorul bisericii parcă te făcea să rămâi încremenit în fața splendorilor de pe pereții și bolta sanctuarului decorați cu picturi superbe cu icoane bătute în pietre prețioase și cu altarul unde un imens și frumos baldachin îți arăta măreția și unicitatea locului.
Am ieșit din biserică impresionat de tot ce am văzut deși ceva parcă mă ținea țintuit locului iar liniștea din interior te apăsa pe corp și îți golea capul de toate gândurile. Am plecat pe străzile din Pompei spre gara de unde m-am îndreptat spre Vico Equense locul unde eram cazat.
După Pompei am ajuns în ziua următoare pe jos din Vico Equense, pe malul mării în Castellammare di Stabia un mic oraș portuar unde am fost surprins să găsesc o plajă plină de iarbă până aproape de apa mării. Abia la malul apei am înțeles de ce era goală căci apa mării era extrem de murdară, posibil din cauza portului și șantierului naval din apropiere. Orașul a avut și momentul său de celebritate în 2010 când primarul de atunci a introdus amenda pentru consum de alcool în public și purtarea de fustă scurtă după ora 22.
Cam atât despre Pompei și următoarea poveste este despre Napoli locul unde mă voi apropia de sfârșitul primei vizite prin Italia.
Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!
Am ajuns la Pompei cu linia de tren Circumvesuviana cea de care am pomenit în episoadele anterioare ale vizitei mele prin Italia, zona Amalfitană și Napoli. Un bilet de intrare în Pompei costa cam 15 euro dar atenție de unde îl luați că la ieșirea din gară care este foarte aproape de intrarea în vechiul oraș sunt un fel de ghizi locali care te îndrumă spre anumite case de bilete ale unor afaceriști locali unde biletul este cu 2 euro mai scump și asta pentru că primești o hartă a orașului vechi pe care la intrarea propriu zisă o primești gratis. Eu m-am înțepat întâi dar mi-am revenit repede și m-am întors înapoi și am cerut cei doi euro motivând că pe bonul fiscal sunt trecuți doar 15 pentru bilet nu și suma pentru hartă. Cum nu au fost dispuși să emită bon fiscal pentru doi euro coroborat cu faptul că am zis și ceva de carabinieri, aceștia au reacționat rapid și mi-au pus cei doi euro în față cu niște înjurături pe care le-am luat drept scuze 😄.
Pompei este acum o întindere de liniște, pietre, ruine și construcții străvechi care arată că omenirea a fost și altfel și că avem în spate mii de ani de istorie și de ciclicitate a planetei.
Când planeta are de schimbat ceva o va face fără ezitare și fără să poată fi împiedicată de om. Aici e unul din locurile unde planeta a vrut să schimbe ceva și în 24 august anul 79 Vezuviul, timp de o zi și o noapte a pus deasupra unei civilizații cenușa și lava din pântecul său.
Atunci la erupție au fost acoperite sute de case, magazine ale vremurilor respective, clădiri publice decorate cu fresce și mozaicuri, cele două teatre, amfiteatrul și trei terme mari și de asemenea principalul locaș de cult, Templul lui Jupiter. Toate astea le puteți vedea dacă aveți timpul și disponibilitatea să ajungeți aici, unde sigur nu veți regreta, căci locul este foarte frumos și are o liniște aparte unde poți contempla la măreția vieții.
Sub stratul gros de cenușă au fost descoperite de-a lungul timpului, case cu mobilier intact, oameni și animale care nu au reușit să se salveze, mozaicuri, statui, fresce, toate conservate exact cum au fost prinse de erupție. Așa cum vedeți din poze arheologii au reușit să păstreze și să ofere vizitatorilor imaginile vremurilor de atunci și fiecare pas făcut te duce cu gândul că acolo cineva încerca să se salveze din fața marelui dezastru. Aproximativ 2000 de oameni ar fi murit în urma acelui eveniment iar rămășițele acestora au fost găsite conservate de timp, în clădiri, pe străzi și în afara orașului.
Trebuie să știți că fiecare parte a vechiului oraș este originală, sunt case cu fresce, arcade umbrite, fântâni și undeva aproape de amfiteatru este și un muzeu unde puteți vedea mii dintre obiectele salvate în urma săpăturilor. In interiorul amfiteatrului a concertat și celebra formație Pink Floyd. Pompei lasă o impresie de neuitat și simți efectiv că deși nu ai trăit acele vremuri, prin faptul că ești pe străzile lui ai contact direct cu civilizația romană.
Am părăsit ruinele orașului după 5 ore de plimbare și m-am îndreptat spre Santuario della Beata Vergine del Rosario cel mai frumos așezământ catolic vizitat de mine până acum.
Templul a fost construit între anii 1876 și 1891 iar interiorul bisericii parcă te făcea să rămâi încremenit în fața splendorilor de pe pereții și bolta sanctuarului decorați cu picturi superbe cu icoane bătute în pietre prețioase și cu altarul unde un imens și frumos baldachin îți arăta măreția și unicitatea locului.
Am ieșit din biserică impresionat de tot ce am văzut deși ceva parcă mă ținea țintuit locului iar liniștea din interior te apăsa pe corp și îți golea capul de toate gândurile. Am plecat pe străzile din Pompei spre gara de unde m-am îndreptat spre Vico Equense locul unde eram cazat.
După Pompei am ajuns în ziua următoare pe jos din Vico Equense, pe malul mării în Castellammare di Stabia un mic oraș portuar unde am fost surprins să găsesc o plajă plină de iarbă până aproape de apa mării. Abia la malul apei am înțeles de ce era goală căci apa mării era extrem de murdară, posibil din cauza portului și șantierului naval din apropiere. Orașul a avut și momentul său de celebritate în 2010 când primarul de atunci a introdus amenda pentru consum de alcool în public și purtarea de fustă scurtă după ora 22.
Cam atât despre Pompei și următoarea poveste este despre Napoli locul unde mă voi apropia de sfârșitul primei vizite prin Italia.
Să aveți drumuri întinse și amintiri de vis!
Comentarii
Trimiteți un comentariu